Eficienţa investiţiilor se apreciază prin metode tradiţionale şi prin metoda fluxului de numerar actualizat.

A.Metodele tradiţionale de evaluare a eficienţei investiţiilor.

Deşi fac obiectul multor critici în privinţa capacităţii lor de a fundamenta în mod riguros deciziile de investire, metodele tradiţionale au avantajul că semnificaţia lor este uşor de înţeles de către investitori, că nu presupun calcule laborioase şi că oferă un mijloc la îndemână pentru aprecierea oportunităţii de a investi atunci când obiectul investiţiei este de relativ mică valoare şi cu o durată scurtă de exploatare/recuperare şi când investiţia se efectuează într-un mediu economic stabil (inflaţie nesemnificativă şi dobânzi mici). Reţinem două asemenea metode: metoda termenului de recuperare a investiţiei şi metoda rentabilităţii investiţiei.

Termenul de recuperare a investiţiei

Recuperarea investiţiei se face pe seama amortizării şi pe seama profitului net. Suma profitului net şi a amortizării este cunoscută sub denumirea de capacitate maximă de autofinanţare (CA). Termenul de recuperare a investiţiei se poate determina prin două metode:
·         Prin însumarea, progresiv, a CA estimate pentru perioadele subsecvente efectuării (punerii în funcţiune, dării în exploatare) a activului care face obiectul investiţiei până când, după un număr de perioade, suma devine egală cu valoarea iniţială a investiţiei. Numărul de perioade (de regulă ani) necesar pentru ca suma CA să fie egală cu valoarea iniţială a investiţiei constituie termenul de recuperare a investiţiei;
·         Prin raportul dintre valoarea iniţială a investiţiei şi CA medie (anuală).