4. Normarea și organizarea muncii | ![]() |
b) Descrierea
metodelor de lucru, a tehnologiilor și procedeelor obligatorii constituie activități care
condiționează calitatea rezultatelor. Fiecare lucrător trebuie să cunoască în
detaliu aceste elemente de organizare a producției și a muncii și să le respecte
întocmai. Un rol important revine controlului și autocontrolului. Unele firme întocmesc
manuale de calitate și proceduri de operare standard (SOP). În plan general,
obiectivul economisirii efortului a condus la elaborarea unor reguli ale
economiei de mișcări aplicabile, în special, la muncile fizice.
c)
Stabilirea duratei muncii, a schimburilor, a regimului
de întreruperi normale. În privința duratei programului de muncă
există libertatea de stabilire prin negociere între angajator și salariat, cu
precizarea că prin lege se stabilește săptămâna de lucru de 5 zile, iar durata
normală a zilei de lucru la 8 ore. Orele lucrate peste acest program se compensează cu
timp liber corespunzător sau se plătesc cu salariu majorat. |
Rezultatele
muncii depind și de organizarea
muncii în schimburi,
regimul întreruperilor normate pentru masă și odihnă în cursul zilei de muncă,
stabilirea orelor de începere și încheiere a zilei de muncă (schimbului), dispunerea
sarcinilor de muncă pe ore în cadrul zilei și pe zile în cadrul săptămânii.
Se
ține seama de faptul că randamentul în muncă este mai redus în prima oră și ultima
jumătate de oră de muncă din fiecare zi, este redus în ziua de luni, crește marți
și miercuri, se reduce joi și are o creștere paradoxală în ultima zi lucrătoare din
săptămână. Un interes crescând dobândește organizarea în program flexibil și
glisant (nu este important să se lucreze 8 ore în fiecare zi și nici să se înceapă
programul la oră fixă, cu condiția să se îndeplinească sarcinile de muncă și să
se realizeze numărul de ore de muncă stabilit pe lună), acolo unde condițiile o
permit.