EI

Organizarea structurala reglementeaza sarcinile, responsabilitatile si competentele decizionale (cele trei elemente care definesc un post sunt cunoscute ca alcătuind „triunghiul magic al organizării” întrucât stau la baza oricărei structuri). Ea stabileşte cine ce trebuie să facă în întreprindere, cine şi cui poate da dispoziţii, cine şi pentru ce anume răspunde. După cum, de exemplu, din perspectivă tehnică întreprinderea este alcătuită din terenuri, clădiri, maşini, mobilier, din perspectivă organizatorică întreprinderea este construită din posturi - acestea sunt „cărămida” structurii organizatorice. Postul are o denumire şi o descriere cuprinsă, de obicei în fişa postului fără a fi însă exclusă situaţia în care descrierea postului este doar în mintea şefului şi a executantului.

Mai multe posturi ce realizează activităţi de acelaşi fel sau legate tehnologic se grupează în compartimente (pot fi denumite concret ateliere, puncte de lucru, secţii, raioane, echipe, birouri, etc - după obiectul de activitate al întreprinderii şi uzanţe) conduse de un şef. Compartimentele mai mici pot fi la rândul lor grupate în compartimente mai mari (magazine, depozite, fabrici, uzine, ferme, restaurante, hoteluri, servicii, departamente, divizii etc.) conduse de alţi şefi. Se naşte astfel o structură compartimentală şi o structură ierarhică. În structura ierarhică se evidenţiază, pe nivele ierarhice, posturile care au competenţe decizionale (drept de a decide). Pe un nivel ierarhic se poziţionează posturile de conducere care au o competenţă decizională asemănătoare ca întindere.