w Dimensiunea organizatorică, sau birocraţia, este elementul care conferă stabilitate şi un nivel sporit de predictibilitate întregului sistem.

Pe plan extern, aceasta cuprinde reglementarea formală a relaţiilor cu partenerii de afaceri şi clienţii, prin documente cum sunt contractele, convenţii, acorduri etc., precum şi documente prin care se fixează obiectivele economice externe ale întreprinderii.

Pe plan intern, dimensiunea organizatorică se concretizează în regulamente, proceduri formalizate şi sisteme de control, precum şi în documente de planificare internă a activităţii. O dimensiune organizatorică puţin dezvoltată se caracterizează prin caracterul preponderent verbal al comunicaţiilor şi rezolvarea preponderent spontană, neprogramată, a problemelor care apar.

Dimpotrivă, o dimensiune organizatorică puternic dezvoltată se recunoaşte prin existenţa de proceduri formale pentru aproape toate problemele care pot apărea, precum şi prin înregistrarea tuturor evenimentelor.

În principiu, pentru managementul strategic al întreprinderii este mai important echilibrul dintre cele trei dimensiuni decât nivelul de dezvoltare al fiecăreia.

Echilibrul nu este, totuşi, uşor de realizat şi, de aceea, în practică se întâlnesc frecvent sindroame ale dezechilibrelor strategice ale întreprinderilor, aşa cum pot fi acestea identificate atât în Figura 5, cât şi în Tabelul 1.