3. Procesul managementului strategic |
În mod similar, o
organizație în cultura căreia nediscriminarea în raport cu sexul este un element
important, va urmări proporția femeilor și bărbaților între cadrele cu funcții de
conducere sau raportul dintre salariul mediu al bărbaților și cel al femeilor. Organizațiile manifestă o anumită inerție, iar eforturile de realizare a schimbării sunt cu atât mai mari cu cât organizația este mai mare, mai veche și are o cultură deja bine consolidată. Respingerea schimbării poate compromite aplicarea unei strategii chiar și atunci când aceasta este, din alte puncte de vedere, foarte bine fundamentată. Tocmai de aceea se
recomandă utilizarea cunoștințelor și instrumentelor pe care știința le pune la
dispoziție conducătorilor pentru facilitarea și sprijinirea acțiunilor care
promovează schimbarea. Când schimbările ce se doresc sunt de mai mare profunzime și cu
consecințe mai importante, este posibil ca singura soluție viabilă pentru a înfrânge
rezistența la schimbare să fie aceea de a apela la specialiști externi. |
5.Controlul strategiei. Între calculul pe
hârtie și derularea în realitate a lucrurilor intervin de regulă diferențe
semnificative. Este rolul controlului de a răspunde la întrebări cum sunt: w Strategia adoptată, este cunoscută, acceptată și aplicată în toate compartimentele întreprinderii și de către toți membrii organizației? w Condițiile interne și externe confirmă ipotezele făcute pe baza analizei situației când s-a decis strategia? w Diferențele dintre nivelul prevăzut și cel realizat al indicatorilor sunt întâmplătoare, sau sistematice? w Dacă diferențele apar ca sistematice, este aceasta de natură să invalideze ipotezele fundamentale pe baza cărora s-a decis strategia, sau sunt suficiente unele ajustări de parametrii păstrând în esență aceeași conduită strategică? w Dacă aplicarea strategiei este amenințată care sunt vulnerabilitățile și cum pot fi ele înlăturate? |