Metoda rentabilităţii investiţiei

Rentabilitatea investiţiei se calculează ca raport între profitul ce se estimează că va fi obţinut prin exploatarea acesteia şi valoarea iniţială a investiţiei. Se cunosc numeroase variante de calcul ale acestui indicator, dar cele mai larg utilizate sunt:

·         Calculul raportului dintre profitul mediu anual estimat (contabil, brut) şi cheltuiala iniţială totală de investiţie (incluzând şi eventualele creşteri ale capitalului circulant), în expresie procentuală;

·         Calculul raportului dintre profitul anual, estimat pentru fiecare perioadă din durata de exploatare a investiţiei,  şi valoarea medie a investiţiei estimată la nivelul fiecărei perioade (spre exemplu, prin deducerea amortizării pentru a determina valoarea rămasă, sau prin operarea altor corecţii), în expresie procentuală.

Un proiect care oferă o rentabilitate mai ridicată va fi preferat unuia cu o rentabilitate mai scăzută.

În practică, prima modalitate este utilizată în evaluarea anticipativă a eficienţei investiţiilor, pentru că estimările pe care le-ar necesita cea de-a doua metodă de calcul sunt însoţite de un nivel inacceptabil de incertitudine. Cea de a doua modalitate este însă mai potrivită pentru analizele ex-post efectuate pe parcursul exploatării investiţiei.

Cea mai importantă critică care se aduce acestei metode este aceea că, fiind o determinare procentuală, favorizează proiectele care au o rentabilitate mai ridicată fără a lua în calcul dimensiunile proiectului şi mărimea veniturilor economice. Întrucât investiţia este o formă de repartizare şi utilizare a resurselor, valorile absolute au o semnificaţie mai importantă pentru că prin ele se măsoară, de fapt, puterea asupra resurselor.