Investiţiile reprezintă principala cale de menţinere a forţei productive a întreprinderii şi de dezvoltare a acesteia. Dacă o întreprindere înregistrează un ritm de creştere inferior celui mediu pe piaţa sa de referinţă (respectiv, în sectorul său de activitate), pe termen mediu şi lung aceasta poate avea drept consecinţă "moartea" întreprinderii respective, ca urmare a pierderii progresive de competitivitate.

În sensul cel mai general, prin investiţie se înţelege utilizarea veniturilor în scopul formării capitalului. Din această perspectivă, investiţia este una dintre cele două destinaţii de principiu ale venitului: investiţie şi consum. Cu alte cuvinte, din punctul de vedere al alegerii dintre utilităţi alternative, investiţia reprezintă renunţarea la consumul imediat în favoarea unui consum viitor.De aceea, factorul timp are o importanţă aparte în analiza raţională a proiectelor de investiţii.

Spre deosebire de consum - care vizează satisfacerea unor nevoi prin distrugerea bunurilor şi serviciilor - investiţia conduce la crearea de bunuri durabile care sporesc bogăţia acumulată şi potenţialul de a produce venit în viitor.

Reducerea intenţionată a capitalului întreprinderii (vezi dezinvestiţia) poate avea loc ca efect al unei operaţiuni de adaptare a capacităţii întreprinderii la restrângerea pieţei acesteia sau de recentrare strategică.