EI

Totodată, evaluatorii trebuie să analizeze cât mai complet orice indicaţie pe care o poate oferi piaţa, pornind de la tranzacţii al căror obiect are un conţinut similar, sau care poate fi asimilat prin diferite tehnici întreprinderii care se evaluează.

Informaţiile privind tranzacţiile efective oferă indicaţii preţioase pentru estimarea valorii întreprinderii, mai ales atunci când titlurile de proprietate ale acesteia sunt tranzacţionate în mod curent pe pieţele de valori mobiliare. Chiar şi atunci, însă, simpla multiplicare a valorii unui titlu cu totalul titlurilor nu reprezintă decât o aproximare superficială a valorii întreprinderii.

Valorificarea informaţiilor de piaţă nu constituie un tip de abordare propriu-zis, ci mai degrabă o modalitate de estimare a veridicităţii determinărilor efectuate prin diferite alte mijloace. Totuşi, pentru asemenea determinări ale valorii întreprinderii, în literatură este consacrată denumirea de valoare de piaţă.

Această denumire este, astfel, utilizată abuziv, întrucât valoarea de piaţă a unei întreprinderi se poate cunoaşte numai în urma unei tranzacţii efective, al cărei obiect este ansamblul întreprinderii; chiar şi într-o asemenea situaţie, preţul efectiv plătit şi încasat pentru o întreprindere poate fi pus sub semnul îndoielii, dacă reprezintă sau nu o valoare echitabilă de piaţă, întrucât se ştie că pieţele sunt imperfecte, iar satisfacerea condiţiilor de "lipsă a oricăror constrângeri", "pregătire", "dorinţă", "capacitate" şi "completă informare" a vânzătorului şi cumpărătorului sunt imposibil de realizat ca atare. Acesta este motivul pentru care se consideră că în realitate nu se poate determina "valoarea reală" sau "adevărata valoare" a unei întreprinderi.

Se recomandă, deci, ca rapoartele de evaluare să furnizeze un set de valori obţinute prin metode diferite şi bazate pe ipoteze diferite de lucru, mai degrabă decât o valoare unică, care, oricum, nu poate avea decât o veridicitate discutabilă.