Tehnici bazate pe evaluarea activelor:

Evaluarea activelor este considerată în mai mare măsură o tehnică contabilă decât o tehnică economică de evaluare. Deşi la prima vedere evaluarea activelor se poate face cu precizie şi este lipsită de risc, în realitate ea prezintă o serie de dificultăţi şi presupune utilizarea unor tehnici variate. Este, de asemenea, necesară o analiză atentă a semnificaţiei diferitelor valori obţinute în urma utilizării unor tehnici diferite, în raport cu situaţia concretă a întreprinderii şi a pieţei, precum şi în raport cu scopul pentru care se întreprinde evaluarea.

Valorile mai frecvent utilizate sunt următoarele:

A. Valoarea activului net contabil - se determină pe baza bilanţului contabil prin scăderea valorii datoriilor din valoarea curentă de inventar a activelor. Această valoare este afectată semnificativ de convenţiile contabile folosite, de efectele inflaţiei, de măsura diferită în care uzura contabilă aproximează uzura fizică şi morală a activelor fixe. De asemenea, ea ascunde dezechilibrele şi disfuncţionalităţile activelor luând în calcul şi active care sunt inutile, greu vandabile, utilizate sub capacitate, sau care sunt efectiv scoase din funcţiune dar nu sunt încă amortizate contabil.

În ciuda acestor slăbiciuni, valoarea activului net contabil constituie întotdeauna o componentă a studiului de evaluare şi adeseori este considerată cea mai importantă referinţă pentru valoarea întreprinderii, oricât de puţin justificat ar putea fi acest lucru (foarte frecvent proprietarii iniţiali refuză să vândă sub valoarea activului net, în timp ce potenţialii cumpărători manifestă reţinere în a achiziţiona întreprinderi sub valoarea activului net apreciind aceasta ca o indicaţie că investiţia ar fi foarte riscantă)