| 2. Experții în evaluarea întreprinderii | |
|
Contabilii, cenzorii sau auditorii întreprinderilor, precum și bancherii fac adeseori estimări cu privire la valoarea întreprinderilor. Asemenea estimări se pot face de către proprietarii și personalul întreprinderii - evaluări interne - sau de către experți din afara întreprinderii: evaluări independente. Evaluările independente sunt necesare atunci când trebuie conciliate interese contradictorii, cum ar fi, în pregătirea unor tranzacții efective, interesele cumpărătorului și cele ale vânzătorului, sau, în cazul unor litigii, interesele opuse ale părților în litigiu. Evaluările independente
se mai folosesc pentru a determina o încredere mai mare din partea unui public țintă,
fie că acesta este interesat în orice fel de situația întreprinderii în cauză, fie
că întreprinderea însăși este interesată să obțină încrederea publicului
respectiv. |
Evaluările independente
trebuie să respecte anumite proceduri standardizate, uniforme, pentru a asigura gradul
necesar de încredere și pentru a oferi posibilitatea efectuării de comparații. În
toate țările s-a dezvoltat o profesiune distinctă, aceea de evaluator, guvernată de o
deontologie profesională strictă, și un
sistem instituțional de reglementare și certificare în domeniu. O largă recunoaștere este acordată, pe plan internațional, Asociației Americane a Evaluatorilor (American Society of Appraisers) care a elaborat și Standarde de evaluare a întreprinderilor, Standarde uniforme de practicare a profesiunii de evaluator, Principiile și codul etic ale profesiunii de evaluator. În
România, profesiunea de evaluator se auto-reglementează prin intermediul Asociației
Naționale a Evaluatorilor din România - ANEVAR, iar practica
evaluării s-a dezvoltat în primul rând ca efect al procesului de privatizare. |