Prin evaluarea întreprinderilor se înţelege aplicarea unui set de metode şi tehnici - în condiţiile respectării unor proceduri convenţionale - cu scopul de a determina care ar fi preţul echitabil rezultat din negocierea ipotetică a vânzării întreprinderii în condiţii de piaţă cunoscute, dacă atât vânzătorul cât şi cumpărătorul ar acţiona liberi de orice constrângere, ambii pregătiţi, dornici şi capabili să efectueze tranzacţia respectivă şi fiecare având o informaţie completă pentru fundamentarea deciziei de vânzare şi, respectiv, cumpărare. 

Evaluarea întreprinderilor este necesară investitorilor (patroni, parteneri, asociaţi sau acţionari) şi administratorilor pentru a cunoaşte, periodic, care este valoarea întreprinderii lor şi care este evoluţia acesteia. Pe această bază,  investitorii şi administratorii pot elabora, adopta şi aplica strategii corespunzătoare.

Evaluarea este obligatorie în anumite momente cheie din ciclul de viaţă al întreprinderii: când întreprinderea plănuieşte o dezvoltare majoră (însoţită, eventual de aport de capital nou şi de modificarea structurii capitalului social) sau/şi o reorganizare radicală, când face obiectul unei achiziţii sau fuziuni, în cazul dizolvării, lichidării sau falimentului etc.

Rezultatul evaluării unei întreprinderi este o valoare teoretică şi poate varia într-o plajă largă în funcţie de ipotezele considerate de către evaluator în demersul său.   

Sintagma evaluarea întreprinderilor este utilizată în literatura de specialitate, de regulă,  pentru a desemna evaluarea efectuată asupra întreprinderilor cu un număr mic de proprietari care intervin efectiv în administrarea întreprinderii şi ale căror titluri de proprietate (acţiuni, părţi sociale) nu sunt, în mod curent, cotate pe pieţele publice de valori mobiliare (Bursa de Valori sau piaţa RASDAQ). Această distincţie nu se datorează numai faptului că stabilirea valorii unei întreprinderi ale căror titluri sunt cotate pe pieţele de valori mobiliare este mai uşoară şi mai sigură. Distincţia se datorează şi faptului că piaţa valorilor mobiliare are un caracter mai pronunţat speculativ şi este influenţată de factori care nu reflectă în mod direct valoarea întreprinderii.