3. Gestiunea stocurilor

Pentru o bună gestiune, întreprinderile trebuie să formuleze politici cu privire la stocuri care să reflecte alegerile efectuate de conducerea lor, în special în legătură cu:

w Nivelul de serviciu, respectiv probabilitatea cu care se doreşte să se evite ruptura de stoc. Înlăturarea oricărei posibilităţi de apariţie a unei rupturi de stoc, deci realizarea unui nivel de serviciu de 100%, poate fi foarte costisitoare, obligând întreprinderea la menţinerea unor stocuri cu atât mai  supradimensionate cu cât mediul întreprinderii este mai impredictibil. De aceea întreprinderile preferă să stabilească nivelul de serviciu în vecinătatea punctului de indiferenţă între acceptarea rupturii de stoc şi asumarea unor noi costuri de stocare;

w Intervalul de reaprovizionare fix sau variabil. Trebuie remarcat că  mărimea stocurilor poate fi controlată de către întreprinderi în special prin controlul fluxului la intrare, fluxul ieşirilor fiind, în principiu, o variabilă exogenă. Tocmai de aceea există o strânsă legătură între politicile cu privire la stocuri şi cele cu privire la aprovizionare. Un interval de reaprovizionare fix favorizează instituirea unei ritmicităţi în relaţia cu furnizorul, mai ales dacă se combină cu o mărime fixă a lotului. De regulă, însă, alegerea unei interval de reaprovizionare fix presupune ca mărimea lotului să fie variabilă. Un interval de reaprovizionare variabil conferă un plus de supleţe şi flexibilitate sistemului de gestiune a stocurilor dar măreşte gradul de nedeterminare al întregului sistem;

w Mărimea fixă sau variabilă a lotului de reaprovizionat. Opţiunea se efectuează în funcţie de natura produselor care fac obiectul stocării şi caracterul fix sau variabil al intervalului de reaprovizionare. Trebuie avut în vedere că lotul de aprovizionat este, în principiu, o mărime discretă. Chiar dacă se va opta pentru o mărime variabilă a lotului, determinată în raport cu situaţia stocului în momentul lansării comenzii de reaprovizionare, aceasta nu va putea fi fracţionată potrivit cantităţilor exacte teoretic necesare.