Contractele conţin referiri la momentul plăţii, modalitatea şi mijlocul de plată, stabilirea nivelului plăţii, costurile ocazionate de efectuarea plăţii, condiţii speciale de plată în relaţiile dintre firme din ţări diferite.

Plata mărfurilor se poate face în următoarele momente (raportat la momentul livrării mărfurilor):
a)      Plata înaintea livrării (anticipată). Se poate plăti integral valoarea mărfurilor sau parţial (acont). O asemenea condiţie este privită ca o  soluţie de finanţare a unor comenzi importante sau solicitată clienţilor necunoscuţi sau care nu prezintă garanţie. Conjunctura inflaţionistă determină, de asemenea, solicitarea plăţii anticipate.
b)      Plata la livrare. Momentul plăţii coincide cu livrarea mărfurilor. Se practică la vânzarea unor bunuri de consum în cantităţi mici ca şi în condiţii de inflaţie. Se plăteşte cu numerar.

c)      Plata după livrare. Se poate face prin stabilirea unui termen de plată (uzual, 30, 60 sau 90 de zile) ca şi prin plata în rate pe un interval mai mare. Asemenea condiţii apar atunci când furnizorul este dispus să acorde un credit comercial clientului, acesta oferind garanţia necesară (seriozitate, fără alte garanţii materiale). Este modalitatea uzuală de plată în condiţii de supraofertă. În anumite cazuri, preţul practicat la vânzare poate fi mai mare pentru că include şi o anumită dobândă calculată la valoarea mărfurilor. Invers, se poate acorda un skonto dacă clientul plăteşte înainte de termen.

Costurile ocazionate de plata mărfurilor se suportă de către client.
Tehnicile şi instrumentele de plată obişnuite sunt:
w numerar (CASH), pentru sume mici (şi numai în lei pe teritoriul României);
w prin dispoziţie de plată din iniţiativa clientului, adresată băncii sale;
w prin dispoziţie de încasare, din iniţiativa furnizorului. Dispoziţia trece de la banca furnizorului la banca clientului care o plăteşte după ce clientul acceptă plata;
w prin filă de cec de firmă sau bilet la ordin.