În relaţiile internaţionale pot să apară condiţii speciale de plată determinate de: distanţele mari, instabilitatea politică şi economică, fluctuaţiile monetare, deosebirile în legislaţia economică şi uzanţele comerciale.

Părţile încearcă să se protejeze de riscurile întârzierilor la plată, refuzului de plată, restricţiilor de convertire sau de transfer a monedei.

În contractele dintre parteneri din ţări diferite se precizează moneda plăţii. Exportatorii din ţări dezvoltate cu o monedă puternică solicită, de obicei, plata în moneda naţională (USD, EURO, CHF etc.)

Se încearcă în acest fel diminuarea riscului legat de cursul de schimb. Importatorii, de asemenea, încearcă să obţină plata în moneda naţională sau în monede disponibile la un curs avantajos.

Pe lângă plata anticipată, integral sau parţial, se practică următoarele modalităţi:

a)      Documents against Payment (D/P). După încărcarea mărfurilor exportatorul depune documentele (care în mod uzual însoţesc tranzacţiile internaţionale) la banca sa împreună cu o dispoziţie de încasare;

b)      Documents against Acceptance (D/A). În locul plăţii, exportatorul poate obţine acceptul de plată din partea băncii importatorului (trată) pe care îl poate valorifica la propria bancă.

c)      Letter of credit (L/C). Plata prin acreditiv presupune depunerea contravalorii facturii de către client la o bancă, suma fiind ţinută la dispoziţia furnizorului (deschiderea acreditivului). Plata furnizorului se face numai după prezentarea de către acesta a documentelor care atestă livrarea prevăzută în acreditiv. În acest fel, furnizorul are garanţia plăţii iar beneficiarul pe cea a livrării.