5. Raporturile economice şi juridice

Raporturile economice şi  juridice în realizarea aprovizionării sunt de o mare diversitate. Relaţiile obişnuite de vânzare – cumpărare se stabilesc între întreprinderi independente economic şi juridic sau între firme care sunt legate (dependente) economic şi/sau juridic.

De multe ori, întreprinderile renunţă la o parte din independenţa lor pentru a obţine facilităţi, avantaje în raport cu concurenţa. Modalităţile, criteriile şi condiţiile de aprovizionare pot fi cu totul diferite, în acest din urmă caz. Apar alte “reguli” în alegerea furnizorilor, stabilirea sortimentului, fixarea preţului de cumpărare şi a condiţiilor de livrare. Se practică soluţii orientate spre profitul întregului lanţ – client furnizor -  care se comportă ca o entitate economică şi juridică.

Cooperarea economică verticală între client şi furnizor se poate realiza prin:

Contractele cadru pe perioade mai lungi (cel puţin un an) se încheie între comercianţi independenţi  şi producători (sau importatori; sau comercianţi intermediari) pentru a asigura părţilor posibilitatea planificării şi organizării previzionale. Contractele stipulează volumul global al livrărilor ca şi politica de distribuţie pe care o va urma comerciantul.
Convenţii de delimitare a zonelor de distribuţie. Producătorii impun prin acestea comercianţilor, o anumită arie de activitate, în schimbul parteneriatului sau al unor facilităţi; se interzice livrarea produselor lor pe alte pieţe sau altor clienţi decât cei stabiliţi.
Convenţii (contracte) de exclusivitate. În schimbul aprovizionării constante de la un anumit furnizor, comerciantul renunţă la produse concurente livrate de terţi. Exclusivitatea poate acţiona şi în sens invers: producătorul sau furnizorul se obligă să nu livreze şi concurenţilor comerciantului.