5. Costurile aprovizionării. La mărfurile care asigură un câştig mic pe unitatea de produs aceste costuri devin un criteriu deosebit de important. Ele includ cheltuielile de deplasare, corespondentă, telefonie, transmitere de mostre, contractare, ca şi pe cele de transport, încărcare-descărcare, asigurare, vamă, ambalare, transbordare. La un cost mare al transportului, se preferă surse apropiate.

6. Garanţia respectării condiţiilor contractuale. Nivelul de încredere pe care îl inspiră fiecare furnizor este determinant şi în opţiunea pentru un anumit produs. Nerespectarea termenelor şi calităţii, de exemplu, pune în pericol întreaga activitate a clientului. Pentru acest motiv, mulţi investitori străini în România preferă furnizori externi pentru o serie de mărfuri şi servicii chiar dacă în ţară le pot obţine mai ieftin, iar multe firme româneşti au pierdut pieţe importante la export.

7. Un produs este de fapt un complex alcătuit din bunul fizic, ambalaj, imagine şi servicii asociate. Serviciile ce însoţesc livrările constituie un alt criteriu în fundamentarea deciziei de aprovizionare.

Printre cele mai uzuale se numără: transmiterea din timp a ofertelor, confirmarea promptă a comenzilor, corectitudine în întocmirea documentaţiei care însoţeşte livrările, acceptarea unor livrări parţiale, la cerere, informarea asupra unor eventuale întârzieri, servicii de reparaţii, întreţinere şi înlocuire a produselor, rezolvarea promptă a reclamaţiilor privind calitatea, colaborarea cu beneficiarul în problemele producţiei şi asigurării calităţii, informarea operativă asupra înnoirilor tehnologice, informarea clienţilor asupra comportamentului şi evoluţiei concurenţei, eleganţa, fair play în rezolvarea oricărei probleme.