2. Decizii privind aprovizionarea

Pentru o bună aprovizionare, întreprinderea trebuie să găsească cele mai bune răspunsuri/soluţii la întrebările:

Să producă sau să cumpere?
Ce să cumpere?
În ce cantităţi?
Când să cumpere?
De la cine să cumpere?
La ce preţ să cumpere?
În ce condiţii să cumpere?

„Make or Buy” este o situaţie decizională care precede şi condiţionează aprovizionarea. Există tot mai frecvente cazuri în care se dovedeşte mai avantajoasă subcontractarea producţiei sau externalizarea acesteia.

Necesarul de mărfuri (cantitatea de aprovizionat într-o anumită perioadă) al întreprinderii este funcţie directă de volumul şi structura desfacerilor, de normele de consum pentru realizarea produselor şi serviciilor (în cazul întreprinderilor ce produc), de politica de stocuri de materii prime, respectiv produse finite,  pentru care optează  întreprinderea.

Politica de aprovizionare se corelează cu o anumită opţiune privind menţinerea, creşterea sau reducerea stocurilor.