| 2. Fondul de rulment | |
|
Cele două variante de calcul al fondului de rulment pun în relief faptul că echilibrul financiar al unei întreprinderi se asigură:
A. în planul finanțării pe termen lung și mediu a imobilizărilor (mai reduse ca valoare, comparativ cu alte sectoare de activitate) |
B. în planul finanțării
pe termen scurt a activelor circulante (mărfuri, ambalaje, clienți, etc.). |
Principalele motivații
ale existenței fondului de rulment sunt legate de:
w finanțarea unui stoc
minim de mărfuri, absolut necesar desfășurării activității, stoc a cărui valoare
este practic blocată și deci asimilabilă unei imobilizări finanțate cu capitaluri
permanente;
w depășirea
dificultăților pe care le poate avea trezoreria firmei, fie în situația în care
stocurile de mărfuri cresc, datorită reducerii vitezei de circulație a acestora (ca
urmare a încetinirii din diferite cauze a ritmului vânzărilor), fie ca efect al
neîncasării la termen a facturilor emise.
Managerii trebuie să
urmărească cu atenție oscilațiile
fondului de rulment, fie că este vorba de
creșteri (ca rezultat al sporirii capitalurilor permanente prin aport de capital propriu,
profit reinvestit sau împrumuturi, sau ca rezultat al reducerii imobilizărilor), fie că
este vorba de scăderi (ca rezultat al sporirii investițiilor, rambursării
împrumuturilor, sau producerii unor pierderi care afectează capitalurile proprii),
astfel încât să asigure o lichiditate generală cât mai apropiată de valoarea optimă
(egală cu 2), respectiv o finanțare a capitalurilor circulante de aproximativ 50%.