| 6. Măsuri pentru creșterea productivității muncii | |
|
Măsurarea
muncii într-o formă simplificată și indirectă se realizează prin măsurarea
timpului de muncă și determinarea structurii acestuia. Prin tehnici precum fotografierea și
cronometrarea muncii se stabilește timpul consumat pentru fiecare operațiune executată,
durata întreruperilor, raportul între timpul alocat diferitelor activități, între
acestea și munca efectivă, succesiunea operațiunilor, consumul mediu de timp pentru
efectuarea unor operații repetitive.
b) Perfecționarea
organizării muncii. Printre soluțiile
mai noi de organizare a muncii se numără: integrarea unor sarcini de muncă suplimentare
pe orizontală (Job Enlargement); integrarea unor sarcini de
muncă pe verticală (Job Enrichment); rotația posturilor
(Job Rotation); divizarea sarcinilor de muncă ale
postului la două persoane (Job-Sharing); organizarea
activității în cercuri de calitate; alocarea sarcinilor
de muncă unor grupuri cu autonomie parțială.
c) Adoptarea
măsurilor pentru creșterea productivității
muncii și a satisfacției personalului.
Productivitatea muncii poate fi determinată ca raport între rezultatele obținute și consumul de muncă într-o perioadă de timp sau ca raport între un indicator de Output și un indicator de Input. Ambii indicatori, sau unul dintre ei, se pot exprima în unități naturale sau valorice. Rezultatele muncii se pot cuantifica drept număr de produse realizate, valoarea produselor, greutatea bunurilor. Consumul de muncă poate fi calculat ca număr de persoane, număr de ore-muncă, valoarea salariilor plătite. O productivitate a muncii ridicată este condiție pentru realizarea unui nivel redus al costurilor unitare și asigurarea competitivității. Nivelul productivității muncii este determinat de factori direcți și de factori indirecți.