EI

Printre cei mai importanţi factori generali (indirecţi) care determină nivelul productivităţii muncii în afara voinţei, controlului fiecărui lucrător se numără:
w amplasarea întreprinderii şi unităţilor operative;
w dimensiunea cererii clienţilor;
w forţa concurenţei;
w proiectarea ofertei întreprinderii;
w forţa financiară şi tehnologică a firmei;
w calitatea managementului.

Factorii direcţi (care acţionează prin efortul lucrătorilor) sunt:
w nivelul de calificare al personalului;
w experienţa şi îndemânarea personalului;
w inovarea;
w autoimplicarea în muncă a lucrătorilor;
w cointeresarea personalului;
w gradul de mecanizare, automatizare, robotizare şi informatizare a proceselor;
w organizarea producţiei şi a muncii;
w metodele de muncă folosite;
w controlul muncii;
w disciplina muncii şi respectarea tehnologiei.

Creşterea productivităţii muncii înseamnă fie realizarea volumului maxim posibil al rezultatelor cu un anumit număr de personal, fie angajarea numărului minim de personal pentru realizarea unui volum de activitate prestabilit. Creşterea productivităţii se poate obţine:

w fără investiţii de capital suplimentar, numai prin măsuri organizatorice, de raţionalizare etc;

w cu aport de capital prin investiţii pentru automatizare, schimbarea tehnologiilor, informatizare, modernizarea instalaţiilor şi echipamentelor (în general, prin înlocuirea factorului de producţie “om” cu factorul de producţie “capital”.