2. Diviziunea muncii şi cooperarea în muncă

La nivelul unităţilor mari formele diviziunii muncii se concretizează în:

w separarea muncii de conducere de celelalte activităţi;

w separarea muncii calificate de cea necalificată;

w separarea muncii principale de cea auxiliară;

w împărţirea şi organizarea activităţii globale pe operaţii distincte, după natura şi nivelul calificării, natura obiectului muncii şi mijloacele de muncă folosite;

w specializarea personalului în executarea unor activităţi omogene.

Cooperarea în muncă se realizează prin legăturile ce iau naştere între lucrătorii ocupaţi individual în cadrul procesului unitar de muncă. Cooperarea se realizează, de obicei, pe linia succesiunii logice a proceselor operative sau a înfăptuirii obiectivului comun. Pentru cooperarea în cadrul unui grup sunt deosebit de importante dimensiunea grupului (stabilită în aşa fel încât fiecare să poată comunica direct cu fiecare) şi  structura grupului (relativ omogenă în privinţa  calificării, vârstei şi valorilor acceptate).