| 2. Diviziunea muncii și cooperarea în muncă | |
|
Diviziunea muncii constituie un proces de diferențiere și de separare a diferitelor feluri de munci concrete și de fixare a acestora ca activități specializate de sine-stătătoare. Se obține o economie de timp, de personal și de cheltuieli prin scurtarea proceselor tehnologice; mai mulți lucrători realizează simultan mai multe procese.
 |
Organizarea muncii la bandă
rulantă este modelul creșterii productivității prin accentuarea până la limita
suportabilă de către om a diviziunii muncii. Diviziunea muncii determină apariția unor categorii profesionale. Nomenclatoarele cele mai detaliate din lume disting cca. 12000 de activități profesionale diferite. Se consideră că o meserie(ocupație) se diferențiază prin: |
| w
poziția într-un ansamblu organizat pentru a permite îndeplinirea unei funcții; w cunoașterea și aplicarea unor tehnici de bază pentru a rezolva problemele practice; w condițiile materiale și psihologice în care se exercită. |
|