C. Din perspectiva raportului între interesele întreprinderii (proprietarilor) şi ale salariaţilor  se conturează următoarele abordări strategice:

·       w abordarea “productivistă” în care aspiraţiile salariaţilor sunt subordonate interesului de profit şi productivitate “cu orice preţ”;
w abordarea “socială” cu orientarea spre satisfacerea aspiraţiilor şi nevoilor salariaţilor în detrimentul profitului;
w abordarea “echilibrată” cu preocupare relativ egală pentru interesele ambelor părţi.

     D. Din perspectiva relaţiei între resursele de muncă existente şi volumul producţiei (determinat de cerere) sunt  posibile următoarele abordări:

  w strategia adaptării elastice bazată pe angajarea de personal suplimentar atunci când o cere volumul comenzilor

şi concedierea personalului când comenzile sunt reduse; (se optează pentru munca temporară şi serviciile unor agenţii furnizoare de salariaţi temporari);
w strategia de stabilitate şi menţinere în întreprindere a tuturor salariaţilor; echilibrarea volumului de muncă cu numărul de salariaţi se face prin măsuri de creştere continuă şi constantă a comenzilor
w strategia combinată presupune segmentarea salariaţilor în două categorii: în prima categorie se includ salariaţii “de bază” pentru firmă (calificaţi, cu experienţă, greu de găsit pe piaţa muncii, în care s-a investit mult). Aceştia sunt menţinuţi chiar şi atunci când volumul de activitate se reduce urmare a scăderii cererii. În cea de-a doua categorie se includ salariaţii care  sunt uşor de înlocuit (personal necalificat, noi veniţi fără experienţă, muncitori străini din zone slab dezvoltate). La reducerea volumului de activitate aceştia sunt primii concediaţi.