·       w abordarea  tehnicistă bazată pe măsurarea muncii, supremaţia procedeelor şi metodelor raţionale, considerarea omului ca rotiţă în mecanismul întreprinderii care trebuie să funcţioneze ireproşabil; pentru aceasta se folosesc tehnici de control, recompense şi sancţiuni. Se consideră că omul este “un cap” şi “ o mână” în sistemul întreprindere, are un comportament exclusiv raţional şi interesat;

·       w constatarea că omul  devine copleşit de sentimente de frustrare, înstrăinare,  îngrijorare şi nesiguranţă iar productivitatea lui scade în lipsa controlului conduce la opţiunea strategică pentru conducerea bazată pe relaţiile umane şi ştiinţele comportamentului.

Se consideră că omul este “o inimă” în sistemul întreprindere, fiind, în plus, motivat să se autorealizeze prin muncă.

B. Din perspectiva atitudinii presupuse a oamenilor faţă de muncă se distinge:

w acceptarea teoriei “X” conform căreia oamenii nu vor să muncească, munca este o corvoadă, nu îşi asumă responsabilităţi, nu sunt creativi; în consecinţă se obţin rezultate numai în condiţii de control sever, sancţiuni, autoritate;

w acceptarea teoriei “Y” conform căreia munca este o necesitate pentru oameni, chiar o plăcere, ei sunt creativi în înalt grad şi caută responsabilitatea; în consecinţă se obţin rezultate bune prin asumarea sarcinilor, participarea la stabilirea obiectivelor, autocontrol, delegarea competenţelor decizionale.