Realizarea obiectivelor întreprinderii se compune dintr-o infinitate de mişcări, mânuiri, raţionamente, operaţii, activităţi de muncă organizate şi orientate ale oamenilor.

Utilizarea eficientă a resurselor umane presupune folosirea plenară a capacităţii de muncă a personalului, determinarea unui asemenea comportament al fiecărui lucrător încât acesta să realizeze tot ce poate şi cum poate mai bine în folosul întreprinderii.

Personalul este de departe cea mai importantă resursă a întreprinderii. Aceasta constituie un potenţial imens, adeseori neexplorat, pe de o parte, şi atrage costuri importante pentru întreprindere, pe de altă parte.

Variabila calitativă “capacitate de muncă” nici nu are o exprimare corespunzătoare pentru a fi cuprinsă în determinările de eficienţă; chiar îndeplinirea completă a tuturor sarcinilor de muncă nu oferă garanţia antrenării întregii disponibilităţi de muncă şi inovare a personalului din întreprindere.

Lecţiile practicii susţin relaţia între prosperitatea afacerii (întreprinderii) şi productivitatea muncii salariaţilor; aceasta constituie un argument în favoarea tezei că există o relaţie directă între bunăstarea naţiunilor şi hărnicia oamenilor.