C.  Organizarea constituie o funcţie a managementului întreprinderii alături de funcţiile de previziune, planificare, coordonare, decizie, control şi reprezentare. Managementul de vârf este angajat în principal în proiectarea structurii organizatorice de ansamblu şi reproiectarea acesteia, în timp ce managementul de pe nivelele inferioare are sarcina întreţinerii acesteia, detalierii normelor la nivelele de competenţă atribuite şi organizării procesuale. Managementul este cel care decide asupra mixului de tehnici şi instrumente de organizare ce se utilizează în întreprindere. Pe de altă parte managementul însuşi trebuie organizat.
D.  Organizarea ca proces înseamnă instituirea unor principii, reguli, norme de structurare şi funcţionare a întreprinderii. În timp ce dispoziţiile asigură cadrul de derulare a acţiunilor singulare  

iar improvizarea guvernează temporar activităţile din întreprindere, regulile instituite prin organizare sunt generale şi pe termen lung. Starea de organizare reduce nevoia de dispoziţii curente. Într-o întreprindere bine organizată fiecare lucrător ştie cum trebuie să se comporte, ce şi cum are de făcut, unde este locul lui. Rolul organizării se afirmă în procesele repetitive şi complexe, atât în munca de execuţie cât şi în cea administrativă şi de conducere.
E.  Organizarea este considerată ca un instrument de creştere a eficienţei economice admiţându-se premisa că procesele organizate sunt mai eficiente decât cele dezorganizate. Intervenţiile de organizare sunt instrumente predilecte pentru creşterea productivităţii muncii fără investiţii de capital, fiind, de asemenea, situate în prim planul soluţiilor utilizate pentru creşterea competitivităţii firmelor sau asanarea întreprinderilor aflate în criză.

organizarea procesuală

organizarea structurală.