EI

A. Organizarea constituie o resursă a întreprinderii, un factor de producţie care este valorificat în activitatea economică. Organizarea este imaterială fiind precizată prin reguli, norme, principii, sarcini, atribuţii, competenţe, metode, relaţii, obiceiuri dintre care cele mai multe sunt păstrate în memoria şefilor şi executanţilor iar unele mai importante sunt înscrise în regulamente, manuale ale întreprinderii, fişe ale posturilor, organigrame, instrucţiuni, norme, grafice, reţete, standarde, tehnologii de execuţie etc. Organizarea constituie o resursă neconvenţională, modernă a întreprinderii, considerată ca atare în contextul actual al dematerializării crescânde a factorilor productivi, similar altor categorii de resurse cum ar fi: piaţa, marca, informarea, imaginea etc. dintre care unele sunt deja acceptate ca elemente de activ în cadrul fondului de comerţ.

B. Organizarea desemnează o anumită stare a sistemului întreprindere, a componentelor acestuia şi proceselor care se derulează în întreprindere. Se vorbeşte despre un optim al organizării situat între lipsa de organizare şi excesul organizatoric. Buna organizare înseamnă ordine, disciplină asumată, reglementări raţionale şi respectarea acestora, structurare adecvată a obiectivelor întreprinderii, climat motivant; toate acestea se traduc în productivitate ridicată, costuri scăzute, competitivitate şi eficienţă în plan economic însoţite de satisfacţie în plan uman. Excesul de organizare este semnalat de birocratizarea proceselor, umflarea structurilor, transformarea organizării în scop în sine ruptă de obiectivele firmei.