EI

Relaţiile întreprinderii cu piaţa sunt de cunoaştere, de reacţie şi de influenţă reciprocă. Cunoaşterea pieţei înseamnă pentru întreprindere organizarea şi desfăşurarea unor activităţi concertate pentru studierea pieţei adică a cererii şi a ofertei ca şi a factorilor care determină schimbările pe pieţe. Cererea este o variabilă economică măsurabilă care reflectă nevoile pe care consumatorii şi le pot satisface în limita puterii lor de cumpărare. (Cererea solvabilă este o parte a nevoilor).

Cunoaşterea cererii presupune obţinerea unor informaţii despe clienţi şi consumatori (purtătorii cererii) de genul:
w cine sunt clienţii actuali (tipologia clienţilor);
w cine poate fi considerat client potenţial;
w ce nevoi au aceştia;
w ce cantităţi medii se consumă şi se cumpără;
w care este volumul cererii;
w când se manifestă cererea;
w cum preferă să cumpere produsul;
w ce obiceiuri de consum şi de cumpărare au clienţii;
w cum este perceput produsul;
w ce caracteristici ale produsului sunt determinante în consum;
w ce reacţie poate produce modificarea preţului produsului sau a altor caracteristici.

În economia contemporană pieţele se extind continuu (globalizare), produsele şi serviciile se diversifică, reclama devine tot mai incisivă iar concurenţa tot mai dură. Singurul comportament raţional al întreprinderii în relaţiile cu pieţele de desfacere este cel de anticipare, adaptare şi influenţă (în măsura forţei fiecărei unităţi).