Sectorul IMM-urilor joacă un rol extrem de important într-o economie modernă, dovedindu-se a fi cel mai activ sector al economiei şi totodată un formidabil focar de competenţe şi idei noi.

Urmărirea evoluţiei sectorului IMM-urilor, stimularea dezvoltării acestuia, au impus stabilirea criteriilor lor de încadrare. Nu există o definiţie în sens statistic şi/sau juridic unanim acceptată pentru IMM-uri. Într-un studiu realizat de P.A.Neck vizând IMM-urile sunt contabilizate peste 50 de definiţii în sens statistic date acestora, în 75 de ţări.

Criteriile utilizate sunt cantitative şi/sau calitative favorizând proliferarea unor standarde foarte diferite de la o ţară la alta, de la o ramură la alta, de la un autor la altul.  Fiecare dintre criterii dezvăluie o latură sau alta a IMM-urilor, prezentând avantaje (+) şi dezavantaje (-) în caracterizarea dimensiunii lor (vezi tabelul următor)

Definiţiile IMM-urilor bazate pe criterii cantitative înlesnesc o abordare relativ unitară a acestor întreprinderi şi slujesc scopului concret de identificare a celor ce pot face obiectul programelor şi măsurilor speciale de sprijinire. Utilizarea criteriilor calitative în definirea IMM-urilor porneşte de la premisa că dimensiunea acestora nu este doar o rezultantă a volumului şi calităţii combinaţiilor de resurse de care dispun, ci şi a mediului economic în care îşi desfăşoară activitatea. În acest context însă, comparaţiile inter-ramuri şi cele între ţări devin practic imposibile.

Nu este posibilă şi nici de dorit aducerea definiţiilor IMM-urilor la acelaşi numitor, deoarece aceasta ar echivala cu ignorarea trăsăturilor lor fundamentale - dinamism, mobilitate şi diversitate. În consecinţă, graniţele sectorului IMM-urilor nu pot fi riguros delimitate decât pentru perioade scurte şi trecute de timp. Evoluţia acestui sector trebuie analizată dintr-o perspectivă dinamică, racordată la realităţile mediului economic şi cu ajutorul unor criterii continuu adaptabile ca număr şi conţinut.