În realitate, atât estimarea veniturilor viitoare, cât şi alegerea unei rate de actualizare ridică probleme deosebite, şi presupune o anumită abilitate bazată pe o bună cunoaştere a mediului economic general în care evoluează întreprinderea în cauză, o bună cunoaştere a sectorului de activitate şi experienţă în evaluare.

S-au elaborat o serie de metode sofisticate de estimare a veniturilor viitoare în condiţii de incertitudine, precum şi metode laborioase de fundamentare a ratei de actualizare. Totuşi, nu este evident că astfel de metode conduc la îmbunătăţirea substanţială a gradului de încredere ce poate fi asociat valorii estimate, în raport cu metode mai intuitive. 

Este totuşi util să se înţeleagă factorii care determină randamentul aşteptat, respectiv rata de actualizare. Aceştia sunt următorii:

w Nivelul randamentului la plasamente lipsite de risc (Rf), cu precădere titluri de tezaur emise de stat;
w Riscul de piaţă (Rm - Rf), determinat ca diferenţă între randamentul mediu al tuturor titlurilor de valoare cotate pe pieţele de capital şi randamentul fără risc
w Riscul specific asociat investiţiei într-o anumită întreprindere (măsurat printr-un coeficient ß)

Aceşti factori au stat la baza modelului CAPM (Capital Asset Pricing Model), larg utilizat în aprecierea valorii întreprinderilor, potrivit căruia:

E(ROE) = Rf  + ß x  (Rm - Rf),

în care ß este singurul parametru propriu unei anumite întreprinderi. Acest parametru indică măsura în care riscul de a nu produce beneficiile prevăzute (volatilitatea) este mai mare (ß supraunitar) sau mai mic (ß subunitar) decât riscul asociat unui portofoliu larg diversificat de acţiuni. Deci randamentul aşteptat va fi cu atât mai mare cu cât riscul asumat este mai mare.