Stocarea constituie o componentă indispensabilă a circuitului economic. Prin stoc se înţelege o cantitate de materie acumulată, disponibilă pentru utilizări viitoare. Stocarea reprezintă procesul de constituire şi menţinere a stocurilor, iar prin gestiunea stocurilor se înţelege un ansamblu de politici cu privire la stocuri şi procese informaţional-decizionale pentru aplicarea acestora.

Potrivit teoriei generale a sistemelor, stocul reprezintă un „rezervor” de materie necesar pentru a putea combina fluxuri de mărimi (debit, ritm) diferite. Rezultă că rolul stocului este de a compensa intervalul dintre două variabile: intrările şi ieşirile. De asemenea, stocurile sunt necesare pentru a se putea utiliza în cât mai mare măsură resursele nestocabile de care dispune o întreprindere, cum sunt capacitatea de producţie a unui utilaj sau linii de fabricaţie, puterea de muncă a oamenilor, sau chiar o anumită cerere de cumpărare formulată de către clientelă.