EI

1. Conceptul de ofertă

Termenul de ofertă se foloseşte foarte frecvent în economie cu multiple sensuri. Distingem, astfel:

Oferta în general ca ansamblul bunurilor şi serviciilor menite a satisface cererea pe o piaţă;

Oferta unei întreprinderi ca volum şi structură a produselor şi serviciilor realizate de o întreprindere într-o perioadă de timp şi aduse pe piaţă;

Oferta unică de vânzare – ca ceea ce particularizează şi diferenţiază bunurile şi serviciile unui ofertant;

Oferta în sensul obligaţiilor asumate prin lansarea ei (promisiune de vânzare).

Oferta întreprinderii la un moment dat are un anumit volum, o structură, o anumită filozofie a construcţiei. Ea generează o anumită percepţie din partea partenerilor întreprinderii. Toate acestea se modifică în timp funcţie de strategiile adoptate de conducerea întreprinderii, de schimbările în mediul de existenţă.

Natura ofertei derivă din obiectul de activitate al întreprinderii, depinde de ceea ce vrea şi poate să aducă întreprinderea pe piaţă. Oferta ei este condiţionată de factori interni - resursele disponibile, capacitatea de producţie şi prestare de servicii, strategia conducerii – şi de factori externi – mărimea pieţei, dimensiunea şi structura cererii, volumul şi structura ofertei similare ca şi comportamentul concurenţilor pe aceeaşi piaţă. Obiectivul întreprinderii de a câştiga mult prin vânzare se poate realiza printr-o combinare bună a cantităţilor de produse cu preţul unitar.