Multe din problemele financiare ale întreprinderilor sunt evitabile. Fluxurile de numerar de intrare şi de ieşire trebuie corelate în timp astfel încât să nu pună în dificultate firma şi să asigure echilibrul balanţei de încasări şi plăţi, absolut necesar pentru amplificarea capacităţii fiecărei unităţi monetare de a crea profit. În acest context, planificarea fluxului de numerar devine un imperativ al desfăşurării normale a activităţii din întreprindere. Ea îndeplineşte următoarele funcţii:

w cunoaşterea permanentă de către manager, a situaţiei financiare a întreprinderii;
w estimarea încasărilor şi plăţilor, respectiv veniturilor şi cheltuielilor aferente perioadei următoare de timp;
w stabilirea, dacă este cazul, a destinaţiilor celor mai profitabile, pentru excedente probabile de numerar din următoarea perioadă de timp;
w determinarea deficitului de numerar pentru perioada următoare şi contractarea din timp a creditelor necesare;

w evaluarea capacităţii investiţionale a întreprinderii, în vederea modernizării acesteia;
w dezvoltarea unei baze de date şi informaţii, care să reflecte situaţia financiară a firmei în raporturile acesteia cu diferiţi parteneri (bănci, furnizori etc.).

La nivelul unei întreprinderi comerciale fluxul de numerar cunoaşte variaţii direct dependente de încasările şi plăţile efectuate. Constituie o eroare considerarea profitului ca acoperitor pentru necesarul de resurse băneşti, prin suprapunerea noţiunii de numerar (reprezentând mijloacele băneşti care intră şi ies din întreprindere potrivit derulării activităţii firmei) cu cea de profit (care reflectă eficienţa activităţii concretizată în creşterea netă a capitalului rulat de firmă). De asemenea, pot să apară erori de previziune a profitului ce urmează a se obţine, generate de cauze obiective (întârzieri la plată ale clienţilor, vânzări neprevăzute pe credit, etc.), care fac ca profitul să apară scriptic, nu şi faptic, ca numerar.