2. Finanţarea prin capital propriu

Autofinanţarea şi majorarea capitalului conduc la formarea capitalului propriu (proprietatea întreprinderii), în timp ce prin atragerea capitalului extern creşte gradul de îndatorare al întreprinderii. Când o întreprindere emite noi acţiuni de capital (adică atrage la capitalul firmei noi parteneri), ea nu-şi măreşte datoriile. Proprietarii suplimentari ai întreprinderii consimt să-i furnizeze noi fonduri prin cumpărarea acţiunilor nou emise. Societăţile pe acţiuni au posibilitatea să plaseze acţiunile prin oferte publice de vânzare cu sprijinul intermediarilor financiari specializaţi, pe pieţele de capital.

Se consideră ca autofinanţarea prezintă o serie de avantaje cum ar fi:

w creşte autonomia întreprinderii;
w se reduce expunerea ei la factori perturbatori şi de risc;
w constituirea capitalului se face progresiv;
w se generează un efect multiplicator, câştigul din capitalul suplimentar generează un câştig suplimentar;
w se pot restitui credite anterioare;
w se reduce nivelul costurilor financiare;
w perspective mai bune pentru investiţii şi modernizare.

Pentru finanţarea inovării, mai ales în cazul întreprinderii mici şi mijlocii, se recurge la finanţatori dispuşi să-şi asume un risc semnificativ, mizând evident şi pe câştiguri importante. Capitalul de risc (Venture Capital) este pus la dispoziţia întreprinderii ca o participare pe termen mediu, urmând fazele de investire şi dezinvestire (investitorul cedează participarea sa proprietarilor iniţiali). Vezi şi conceptul de Business Angels.