2. Grupul informal

Coeziunea este un indicator al gradului de control al grupului asupra membrilor săi. Pe măsură ce creşte, se măresc şi şansele de reuşită ale grupului pentru atingerea obiectivelor sale şi controlul mediului. Nivelul coeziunii coroborat cu acordul sau dezacordul în raport cu obiectivele formale ale întreprinderii poate conduce la următoarele 4 situaţii distincte, într-o organizaţie:
w coeziune ridicată şi acord cu obiectivele formale, care antrenează un comportament favorabil din partea grupului şi deci un impact pozitiv asupra organizaţiei;
w coeziune ridicată şi dezacord cu obiectivele formale - situaţie care generează o intensă activitate în plan informal, ce subminează organizarea formală;
w coeziune scăzută dar acord cu obiectivele formale - această situaţie are efecte foarte probabil pozitive asupra organizaţiei, dar comportamentul este bazat mai mult pe cel individual decât pe cel de grup;
w coeziune scăzută şi dezacord cu obiectivele formale - în acest caz, rezultatele riscă să fie negative din punct de vedere al organizaţiei iar comportamentul predominant este, de asemenea, cel individual.

Apar situaţii în care managerul, în funcţie de interesele firmei, doreşte să încurajeze creşterea coeziunii grupului, dacă normele acestuia sunt pozitive. Astfel, el poate apela la una sau mai multe dintre următoarele metode:
w micşorarea grupului;
w încurajarea obiectivelor grupului;
w stimularea competiţiei cu alte grupuri;
w oferirea de recompense, mai curând grupului decât membrilor săi;
w izolare fizică a grupului, atunci când este posibil.

Pentru slăbirea coeziunii grupului, managerul va acţiona în sens invers.