EI

2. Direcţii ale cooperării şi concentrării

După criteriul cine sunt întreprinderile care cooperează, există:

· cooperarea verticală, între întreprinderi aflate în poziţii succesive ale fluxului bunurilor (natură-producţie -distribuţie- servicii-consum) sau în relaţie de furnizor-client. Se poate imagina, de exemplu, cooperarea de tipul: o fermă de creştere a animalelor – un abator - o tăbăcărie - o fabrică de pantofi din piele- mai multe magazine specializate în vânzarea încălţămintei;

· cooperarea orizontală, între întreprinderi de acelaşi fel, cu acelaşi obiect de activitate sau din aceeaşi ramură (un producător de lactate cooperează cu alt producător de lactate prin exploatarea aceleiaşi soluţii de ambalare, de exemplu);

· cooperarea anorganică între întreprinderi mult diferite ca obiect de activitate cu scopul de a mări gradul de acoperire a pieţelor, de a reduce cota de risc. Marile corporaţii transnaţionale sunt active în multe domenii importante de la extracţia materiilor prime la prelucrare, distribuţie, asigurări şi bănci până la protecţia mediului şi formarea profesională;