3. Economia întreprinderii ca ştiinţă

Oamenii care „ştiu cum“ se află într-o situaţie favorabilă pentru obţinerea veniturilor, a bunurilor şi serviciilor, sunt expuşi unor riscuri mai mici de nerealizare a scopurilor.

Economia întreprinderii studiază sub aspect structural şi funcţional dacă, în ce măsură şi cum pot obţine organizaţiile venituri şi le pot utiliza raţional.

Între economia întreprinderii ca ştiinţă dezvoltată în Europa occidentală şi ştiinţa managementului dezvoltat pe continentul nord american se manifestă o interferenţă şi apropiere tot mai accentuată mergând până la identitatea conceptuală

Economia întreprinderii ca ştiinţă are o triplă vocaţie:
o teorie economică având ca obiect de studiu întreprinderea, fenomenele, procesele şi relaţiile specifice;
o politică a întreprinderii menită să înfăptuiască obiectivele în cadrul unor principii şi norme;
o un ansamblu de instrumente, procedee şi tehnici pentru planificarea organizarea şi controlul activităţilor.

Ştiinţa conducerii raţionale a întreprinderilor se ocupă cu toate problemele economice din întreprindere considerată ca un tot unitar (un organism) şi aflate sub incidenţa legii generale a economicităţii.