Gigantul alimentar Parmalat în faliment

Anchetatorii din Milano se declară “depăşiţi” de “trucurile” financiare din contabilitatea acestui “dezastru economic”

Bursa milaneză a tras primul semnal de alarmă în februarie 2003 când a obligat compania să renunţe la o emisiune de obligaţiuni.
În martie, Fausto Tonna, directorul financiar al grupului, a demisionat.

În aprilie, unul dintre acţionari, Philips Pensioenfonds Stichting, a cerut ameliorarea transparenţei gestiunii. În septembrie, Standard & Poor’s a alertat comunitatea financiară avertizând că intenţionează să scadă calificativul de încredere al Parmalat.
La începutul lui octombrie, Consob, autoritatea de control a bursei milaneze, a cerut firmei să clarifice maniera prin care va rambursa datoriile sale, scadente până la sfârşitul anului. Parmalat a asigurat că dispune de lichidităţi suficiente.

Cu toate acestea, la 11 noiembrie, Deloite&Touche, societatea care controlează conturile Parmalat, şi-a exprimat rezerva cu privire la investiţiile de 500 de milioane de euro, efectuate în cadrul unui fond din Insulele Caiman, denumit Epicurum. La expirarea contractului, Epicurum a afirmat că nu îşi poate onora obligaţiile şi s-a declarat în faliment.
Tot în această lună, S&P a scăzut calificativul acţiunilor Parmalat.
La 8 decembrie Parmalat nu a rambursat datoria de 150 de milioane de euro ajunsă la scadenţă, aferentă unei emisiuni de obligaţiuni ale Băncii Capitalia, în consecinţă fiind delistată de la bursă.
În cursul lunii decembrie Consiliul de administraţie l-a numit în fruntea grupului pe Enrico Bondi, un foarte cunoscut manager italian. S&P a scăzut din nou ratingul societăţii.
La 10 decembrie, S&P vorbeşte despre riscul unei incapacităţi de plată. La 11 decembrie acţiunile companiei reintră pe bursă, dar îşi pierd 40 la sută din valoare.
La 15 decembrie Bondi primeşte controlul total al companiei prin demisia fondatorului ei, Calisto Tanzi.
La 19 decembrie s-a descoperit o fraudă de patru miliarde de euro, iar în 22 decembrie, surse apropiate afacerilor grupului vorbeau despre o “gaură neagră” de 10 miliarde de euro în conturile companiei. Neregula a fost descoperită de Bank of America.

Parchetul din Milano a deschis o anchetă asupra grupului cu patru capete de acuzare: fraudă contabilă, comunicare de date false către controlorii contabili, fraudă în formă agravată şi asociere.

Calisto Tanzi, fondatorul companiei Parmalat, a fost arestat sâmbătă, 27 decembrie, la Milano. Justiţia italiană l-a acuzat pe Calisto Tanzi că a deturnat 800 de milioane de euro în scopuri personale, conform presei italiene, citată de AFP.

Tanzi este acuzat de escrocherie, fals în bilanţul contabil, bancrută frauduloasă, speculă la bursă şi comunicare de date false persoanelor însărcinate să-i verifice conturile.

Fondatorul gigantului alimentar italian a recunoscut în faţa procurorilor din Milano care-l interoghează că a pus mâna în mod ilegal pe sute de milioane de dolari din fondurile companiei, transmite BBC.

Tanzi se află printre cele 20 de persoane care se confruntă cu acuzaţii de fraudă şi înstrăinare de fonduri în acest caz.

Parmalat a recunoscut oficial dispariţia a doar 3,95 de miliarde de euro, reprezentând un credit acordat unei filiale proprii, Bonlat, din paradisul fiscal Insulele Caiman.

În urma anunţului de descoperire a fraudei, acţiunile Parmalat nu au putut fi tranzacţionate la Bursa din Milano, din cauza unei scăderi foarte puternice a valorii lor.

Filiala Bank of America din New York a declarat că Bonlat nu dispune “de un cont” în cadrul instituţiei.
Banca a respins, de asemenea, autenticitatea unui document datat 6 martie 2003, care atestă că Bonlat dispunea, la 31 decembrie 2002, de titluri şi lichidităţi în valoare de 3,95 miliarde de euro.
Afacerea este extrem de gravă, întrucât auditul financiar al Bonlat, realizat de cabinetul Grant Thornton (care verifica o parte din conturile grupului, auditorul principal al acestuia fiind Deloitte&Touche), este axat pe acest document.
La 12 decembrie, Maurizio Bianchi, asociat al Grant Thornton, asigura, în cadrul unui interviu acordat cotidianului economic italian “Il Sole 24 Ore”, că nu au existat niciodată suspiciuni în privinţa cifrelor grupului.
“Am avut la dispoziţie extrasele conturilor bancare şi am făcut verificări directe la banca în cauză”, afirma Bianchi.

Scandalul Parmalat, numit acum “Enron-ul Europei”, ar putea avea prin urmare implicaţii şi asupra filialei italiene a societăţii de contabilitate şi audit Grant Thornton. Compania a efectuat auditul grupului Parmalat, sau al unor filiale ale sale, începând din 1990.

Justiţia italiană a cerut în 20 decembrie percheziţii în cadrul anchetării cazului Parmalat, informează AFP.

Mandatul a fost încredinţat de Parchetul din Milano Gărzii Financiare şi vizează birourile firmei Grant Thornton, conform unei surse implicate în investigaţie, citată de AFP.

Ancheta a fost deschisă pentru “comunicare de date false”, conform anchetatorilor. Sunt bănuite, de asemenea, şi alte infracţiuni economice, precum “fals în comunicare” făcut de societatea de contabilitate, “manipularea cursului bursier” şi “escrocherie”, conform aceloraşi surse.

Criza Parmalat a avut repercusiuni grave în cadrul Bursei italiene asupra marilor bănci ale ţării, toate fiind expuse faţă de grupul alimentar, care le datorează bani.
Banca Intesa a precizat că este expusă la suma de 360 de milioane de euro, în timp ce Capitalia, expusă la 362 de milioane de euro, a anunţat constituirea unor provizioane – care pentru moment nu au nici un obiectiv precis – de 130 de milioane de euro. Capitalia a suferit impactul speculaţiilor privind expunerea sa la dificultăţile gigantului alimentar Parmalat, în cinci zile preţul acţiunilor sale scăzând cu 10,5%.

“Situaţia afectează investitorii şi credibilitatea economiei italiene. Sistemele de control par să nu funcţioneze, iar guvernul va interveni pentru a restabili încrederea şi reputaţia ţării, două valori care fac pereche cu cercetarea eventualilor vinovaţi”, a declarat Silvio Berlusconi.

Presa italiană a ridicat întrebări asupra “lanţului de vinovaţi”, “zonelor din umbră ale sistemului bancar şi financiar”, ca şi asupra lipsei de informaţii a organismelor de control.
“Cum este posibil ca timp de cinci ani, nimeni să nu se întrebe de ce grupul Parmalat continua să se îndatoreze, emiţând obligaţiuni, pentru a menţine o lichiditate inutilă şi absurdă ?”, titrează cotidianul “Il Sole 24 Ore”.

În acest timp, noul patron al Parmalat, Enrico Bondi, trebuie să facă faţă unei serii de probleme.
Parmalat trebuia să onoreze, pe 22 decembrie, o factură de 400 de milioane de euro aferentă achitării unor servicii financiare realizate de Bank of America. Compania nu a făcut acest lucru.
Pe de altă parte, în cursul aceleiaşi zile, patronul era aşteptat la o delicată întâlnire cu sindicatele din societate.
Criza de la Parmalat pune în pericol 36.000 de locuri de muncă (în 30 de ţări) dintre care 4.000 numai în Italia, fără a lua în calcul şi agricultorii care colaborează cu societatea.

Parmalat este condus, în prezent, de un administrator special, numit de guvernul italian, pentru a-şi putea continua activitatea şi plăţile către furnizori.

Potrivit presei, adevărata valoare a sumei ce lipseşte din registrele contabile poate fi între şapte şi 13 miliarde de euro.

Sâmbătă, 27 decembrie, tribunalul din Parma a declarat oficial falimentul grupului Parmalat, ceea ce permite plasarea societăţii sub tutela statului.

(Surse: Curierul Naţional din 15,22,23,29,30 decembrie 2003 ; Revista Presei - www.kappa.ro)