Back

L nr. 21 publicată în M.Of. nr. 088din data: 04/30/96

Prescurtarea legii: L21/1996

Titlul actului normativ: Legea concurenţei

Emitent: PARLAMENTUL

Republicată:


PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR SENATUL

LEGEA concurenţei


Parlamentul României adoptă prezenta lege.


CAPITOLUL I

Dispoziţii generale


Art. 1. — Prezenta lege are drept scop protecţia, menţinerea şi stimularea concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor.
Art. 2. — (1) Dispoziţiile prezentei legi se aplică actelor şi faptelor care au sau pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei săvârşite de:
a) agenţi economici sau asociaţii de agenţi economici — persoane fizice sau juridice — de cetăţenie, respectiv de naţionalitate română sau străină, denumiţi în continuare agenţi economici;
b) organele administraţiei publice centrale sau locale, în măsura în care acestea, prin deciziile emise sau prin reglementările adoptate, intervin în operaţiuni de piaţă, influenţând direct sau indirect concurenţa, cu excepţia situaţiilor când asemenea măsuri sunt luate în aplicarea altor legi sau pentru apărarea unui interes public major.
(2) Când agenţii economici, determinaţi conform alin. (1) lit. a), participă la o grupare realizată pe cale convenţională prin acord, înţelegere, pact, protocol, contract şi altele asemenea, fie ea explicită, publică ori ocultă, secretă, dar fără personalitate juridică şi indiferent de formă — antantă, coaliţie, grup, bloc, federaţie şi altele asemenea —, pentru actele şi faptele prevăzute la alin. (1), săvârşite în cadrul participării la o asemenea grupare, dispoziţiile prezentei legi se aplică fiecărui agent economic, ţinând seama de principiul proporţionalităţii.
(3) Dispoziţiile prezentei legi se aplică actelor şi faptelor prevăzute la alin. (1), când sunt săvârşite pe teritoriul României, precum şi celor săvârşite în afara teritoriului ţării, atunci când produc efecte pe teritoriul României.
(4) Prezenta lege nu se aplică:
a) pieţei muncii şi relaţiilor de muncă;
b) pieţei monetare şi pieţei titlurilor de valoare, în măsura în care libera concurenţă pe aceste pieţe face obiectul unor reglementări speciale.
Art. 3. — Administrarea prezentei legi şi punerea ei în aplicare sunt încredinţate Consiliului Concurenţei, ca autoritate administrativă autonomă, şi Oficiului Concurenţei, organ de specialitate în subordinea Guvernului, învestite în acest scop, în condiţiile, modalităţile şi limitele stabilite prin dispoziţiile ce urmează.
Art. 4. — (1) Preţurile produselor şi tarifele serviciilor şi lucrărilor se determină în mod liber prin concurenţă, pe baza cererii şi ofertei. Preţurile şi tarifele practicate de regiile autonome, precum şi cele practicate în cadrul activităţilor cu caracter de monopol natural sau al unor activităţi economice supuse prin lege unui regim special se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenţei.
(2) În sectoarele economice sau pe pieţele unde concurenţa este exclusă sau substanţial restrânsă prin efectul unei legi sau datorită existenţei unei poziţii de monopol, Guvernul poate, prin hotărâre, să instituie forme corespunzătoare de control al preţurilor pentru o perioadă de cel mult 3 ani, care poate fi prelungită succesiv pe durate de câte cel mult un an, dacă împrejurările care au justificat adoptarea respectivei hotărâri continuă să existe.
(3) Pentru sectoare economice determinate şi în împrejurări excepţionale, precum: situaţii de criză, dezechilibru major între cerere şi ofertă şi disfuncţionalitate evidentă a pieţei, Guvernul poate dispune măsuri cu caracter temporar pentru combaterea creşterii excesive a preţurilor sau chiar blocarea acestora. Asemenea măsuri pot fi adoptate prin hotărâre pentru o perioadă de 6 luni, care poate fi - prelungită succesiv pentru durate de câte cel mult 3 luni, cât timp persistă împrejurările care au determinat adoptarea respectivei hotărâri.
(4) Intervenţia Guvernului în situaţiile prevăzute la alin. (2) şi (3) se face cu avizul Consiliului Concurenţei.


CAPITOLUL II

Practici anticoncurenţiale


Art. 5. — (1) Sunt interzise orice înţelegeri exprese sau tacite între agenţii economici sau asociaţii de agenţi economici, orice decizii de asociere sau practici concertate între aceştia, care au ca obiect sau pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care urmăresc:
a) fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a preţurilor de vânzare sau de cumpărare, a tarifelor, rabaturilor, adaosurilor, precum şi a oricăror alte condiţii comerciale inechitabile;
b) limitarea sau controlul producţiei, distribuţiei, dezvoltării tehnologice sau investiţiilor;
c) împărţirea pieţelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriul teritorial, al volumului de vânzări şi achiziţii sau pe alte criterii;
d) aplicarea, în privinţa partenerilor comerciali, a unor condiţii inegale la prestaţii echivalente, provocând, în acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj în poziţia concurenţială;
e) condiţionarea încheierii unor contracte de acceptarea, de către parteneri, a unor clauze stipulând prestaţii suplimentare care, nici prin natura lor şi nici conform uzanţelor comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte;
f) participarea, în mod concertat, cu oferte trucate la licitaţii sau la orice alte forme de concurs de oferte;
g) eliminarea de pe piaţă a altor concurenţi, limitarea sau împiedicarea accesului pe piaţă şi a libertăţii exercitării concurenţei de către alţi agenţi economici, precum şi înţelegerile de a nu cumpăra de la sau de a nu vinde către anumiţi agenţi economici fără o justificare rezonabilă.
(2) Pot fi exceptate de la interdicţia stabilită la alin. (1) înţelegerile, deciziile de asociere sau practicile concertate care îndeplinesc cumulativ condiţiile de la lit. a)—d) şi una dintre condiţiile de la lit. e), după cum urmează:
a) efectele pozitive prevalează asupra celor negative sau sunt suficiente pentru a compensa restrângerea concurenţei provocate de respectivele înţelegeri, decizii de asociere sau practici concertate;
b) beneficiarilor sau consumatorilor li se asigură un avantaj corespunzător celui realizat de părţile la respectiva înţelegere, decizie de asociere sau practică concertată;
c) eventualele restrângeri ale concurenţei sunt indispensabile pentru obţinerea avantajelor scontate, iar prin respectiva înţelegere, decizie de asociere sau practică concertată părţilor nu li se impun restricţii care nu sunt necesare pentru realizarea obiectivelor enumerate la lit. e);
d) respectiva înţelegere, decizie de asociere sau practică concertată nu dă agenţilor economici sau asociaţiilor de agenţi economici posibilitatea de a elimina concurenţa de pe o parte substanţială a pieţei produselor sau - serviciilor la care se referă;
e) înţelegerea, decizia de asociere sau practica concertată în cauză contribuie sau poate contribui în mod semnificativ la:
— ameliorarea producţiei ori distribuţiei de produse, executării de lucrări ori prestărilor de servicii;
— promovarea progresului tehnic sau economic, îmbunătăţirea calităţii produselor şi serviciilor;
— întărirea poziţiilor concurenţiale ale întreprinderilor mici şi mijlocii pe piaţa internă;
— creşterea gradului de competitivitate a produselor, lucrărilor şi serviciilor româneşti pe piaţa externă;
— practicarea în mod durabil a unor preţuri substanţial mai reduse pentru consumatori.
(3) Beneficiul exceptării prevăzut la alin. (2) se acordă prin decizie a Consiliului Concurenţei, pentru cazuri individuale de înţelegeri, decizii de asociere sau practici concertate, şi se stabileşte prin regulament al Consiliului Concurenţei, pentru unele categorii de înţelegeri, decizii de asociere ori practici concertate.
(4) Pentru exceptări individuale de înţelegeri, decizii de asociere ori practici concertate, agenţii economici sau asociaţiile de agenţi economici vor solicita Consiliului Concurenţei dispensă, probând îndeplinirea condiţiilor stabilite la alin. (2); regimul solicitării dispensei, al deciziei de acordare a acesteia, termenele, informaţiile de prezentat, durata şi condiţiile dispensei se stabilesc de către Consiliul Concurenţei prin regulament.
(5) Categoriile de înţelegeri, decizii de asociere şi - practici concertate, exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (1), precum şi condiţiile şi criteriile de încadrare pe categorii se stabilesc de Consiliul Concurenţei prin - regulament.
(6) Deciziile de acordare a dispenselor pentru înţelegeri, decizii de asociere ori practici concertate, emise în aplicarea prevederilor alin. (2)—(4), vor specifica data de la care se aplică, durata pentru care este acordată dispensa, precum şi condiţiile şi obligaţiile ce trebuie observate de către beneficiari.
(7) Înţelegerile, deciziile de asociere ori practicile concertate, considerate a se încadra în vreuna dintre categoriile exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (1), vor fi notificate de către agenţii economici sau asociaţiile de agenţi economici Consiliului Concurenţei, care va verifica îndeplinirea condiţiilor de încadrare în criteriile şi procedurile stabilite de acesta prin regulament şi instrucţiuni. Necomunicarea răspunsului de către Consiliul Concurenţei, în termenul stabilit prin regulament, echivalează cu încadrarea notificantului în categoria exceptată.
(8) Dispensa acordată conform alin. (6) pentru o înţelegere, decizie de asociere ori practică concertată poate fi reînnoită, la cerere, dacă sunt satisfăcute în continuare condiţiile cerute, şi poate fi revocată, dacă circumstanţele în care a fost acordată s-au modificat; decizia de acordare a dispensei este nulă, dacă a fost acordată pe baza unor informaţii false, inexacte ori incomplete.
Art. 6. — Este interzisă folosirea în mod abuziv a unei poziţii dominante deţinute de către unul sau mai mulţi agenţi economici pe piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia, prin recurgerea la fapte anticoncurenţiale, care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea comerţului ori prejudicierea consumatorilor. Asemenea practici abuzive pot consta, în special, în:
a) impunerea, în mod direct sau indirect, a preţurilor de vânzare sau de cumpărare, a tarifelor sau a altor clauze contractuale inechitabile şi refuzul de a trata cu anumiţi furnizori sau beneficiari;
b) limitarea producţiei, distribuţiei sau dezvoltării tehnologice în dezavantajul utilizatorilor sau consumatorilor;
c) aplicarea, în privinţa partenerilor comerciali, a unor condiţii inegale la prestaţii echivalente, provocând în acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj în poziţia concurenţială;
d) condiţionarea încheierii unor contracte de acceptarea, de către parteneri, a unor clauze stipulând prestaţii suplimentare care, nici prin natura lor şi nici conform uzanţelor comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte;
e) realizarea de importuri fără competiţie de oferte şi tratative tehnico-comerciale uzuale, în cazul produselor şi serviciilor care determină nivelul general al preţurilor şi tarifelor în economie;
f) practicarea unor preţuri excesive sau practicarea unor preţuri de ruinare, sub costuri, în scopul înlăturării concurenţilor sau vânzarea la export sub costul de producţie, cu acoperirea diferenţelor prin impunerea unor preţuri majorate consumatorilor interni;
g) exploatarea stării de dependenţă economică în care se găseşte un client sau un furnizor faţă de un asemenea agent sau agenţi economici şi care nu dispune de o soluţie alternativă în condiţii echivalente, precum şi ruperea - relaţiilor contractuale pentru singurul motiv că partenerul refuză să se supună unor condiţii comerciale nejustificate.
Art. 7. — (1) Dacă, prin măsurile luate şi prin sancţiunile aplicate de Consiliul Concurenţei, conform prevederilor cap. IV—VI din prezenta lege, unui agent economic abuzând de poziţia sa dominantă, nu se obţine restabilirea situaţiei şi prevenirea repetării abuzului, Consiliul Concurenţei, pentru motiv de afectare gravă a unui interes public major, poate cere Curţii de apel, în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul principal al agentului economic abuzând de poziţia sa dominantă, să ordone măsurile adecvate pentru lichidarea poziţiei dominante pe piaţă a acestuia, instanţa judecătorească putând dispune, după caz:
a) invalidarea unor contracte sau a unor clauze contractuale prin intermediul cărora se exploatează abuziv poziţia dominantă;
b) invalidarea actului sau a actelor de realizare a unei concentrări creatoare de poziţie dominantă, chiar atunci când prin actul sau actele juridice în cauză s-ar fi constituit o nouă persoană juridică;
c) limitarea sau interdicţia accesului pe piaţă;
d) vânzarea de active;
e) restructurarea prin divizare a agentului economic.
(2) Consiliul Concurenţei trebuie să specifice, prin trimitere la textul legal, măsura sau măsurile ce solicită a fi ordonate de instanţă, fără a putea cere luarea, în cazul dedus judecăţii, a oricăreia dintre ele sau a tuturor, iar instanţa neputând dispune o altă măsură decât cea sau cele la care se referă cererea.
(3) Instanţa judecătorească va putea ordona una sau mai multe dintre măsurile prevăzute la alin. (1) numai sub condiţia să fie evitată orice creştere a preţurilor din această cauză sau afectarea executării de către agentul economic a obligaţiilor asumate faţă de terţi.
(4) În cazul regiilor autonome, al societăţilor comerciale la care participarea de stat este majoritară, precum şi al unor instituţii sau altor organisme publice care realizează activităţi de producţie, distribuţie ori servicii, dar fără ca prin aceasta să exercite prerogative de autoritate publică, Consiliul Concurenţei va sesiza, în prealabil, organul competent al administraţiei publice centrale sau locale, pentru a decide corespunzător în vederea restabilirii situaţiei şi prevenirii repetării abuzului, prin restructurare sau prin alte modalităţi adecvate situaţiei, putând sesiza Curtea de apel competentă numai în cazul neluării de către organul administrativ a unei decizii corespunzătoare în termen de 30 de zile de la sesizare.
(5) Se consideră interes public major, motivând cererea Consiliului Concurenţei pentru dispunerea de măsuri extreme dintre cele prevăzute la alin. (1), securitatea publică, pluralitatea de agenţi economici independenţi, bunăstarea consumatorilor şi regulile prudenţiale. Sarcina probei afectării grave a unui interes public major incumbă Consiliului Concurenţei.
(6) Pentru situaţiile prevăzute la alin. (4), organul competent al administraţiei publice poate interveni în proces conform regulilor din Codul de procedură civilă.
(7) Împotriva sentinţei Curţii de apel, sesizată conform alin. (1) sau (4), pot introduce recurs la Curtea Supremă de Justiţie Consiliul Concurenţei, agenţii economici supuşi măsurilor dispuse prin aceasta, precum şi, în situaţiile prevăzute la alin. (4), organul competent al administraţiei publice.
Art. 8. — (1) Prevederile art. 5 şi 6 nu se aplică în cazul agenţilor economici sau grupărilor de agenţi economici la care cifra de afaceri pentru exerciţiul financiar precedent recurgerii la comportamente susceptibile a fi calificate practici anticoncurenţiale nu depăşeşte un plafon stabilit anual de către Consiliul Concurenţei, iar cota de piaţă deţinută de agentul economic sau agenţii economici participanţi la grupare nu depăşeşte 5%.
(2) Limitele prevăzute la alin. (1) nu sunt aplicabile practicilor anticoncurenţiale interzise prin prevederile art. 5 şi 6, atunci când acestea privesc preţuri, tarife, acorduri de partajare a pieţei sau licitaţii.
Art. 9. — (1) Sunt interzise orice acţiuni ale organelor administraţiei publice centrale sau locale, având ca obiect sau putând avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei, în special:
a) să ia decizii care limitează libertatea comerţului sau autonomia agenţilor economici, ce se exercită cu respectarea reglementărilor legale;
b) să stabilească condiţii discriminatorii pentru activitatea agenţilor economici.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu fac obiectul aplicării excepţiei stabilite la art. 2 alin. (1) lit. b).
Art. 10. — Organele administraţiei publice centrale şi locale, precum şi alte instituţii abilitate prin lege să restructureze prin fuziune sau divizare regiile autonome, societăţile comerciale în care participarea statului este majoritară sau alte persoane juridice de stat care realizează activităţi de producţie, distribuţie ori servicii, vor solicita Consiliului Concurenţei aviz cu privire la crearea şi îmbunătăţirea climatului concurenţial în economie realizabil prin restructurarea vizată, cu reducerea dimensiunilor agenţilor economici în condiţiile conservării economiilor de scară şi cu creşterea numărului agenţilor economici care oferă bunuri sau servicii de acelaşi fel sau substituibile.


CAPITOLUL III

Concentrarea economică


Art. 11. — (1) Concentrarea economică se realizează prin orice act juridic, indiferent de forma acestuia şi care, fie operează transferul proprietăţii sau al folosinţei asupra totalităţii ori a unei părţi a bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor unui agent economic, fie are ca obiect sau ca efect să permită unui agent economic ori unei grupări de agenţi economici de a exercita, direct sau indirect, o influenţă determinantă asupra unui alt agent economic sau mai - multor alţi agenţi economici.
(2) O operaţiune de concentrare economică are loc atunci când:
a) doi sau mai mulţi agenţi economici, anterior independenţi, fuzionează;
b) una sau mai multe persoane care deţin deja controlul cel puţin asupra unui agent economic ori unul sau mai mulţi agenţi economici dobândesc, direct sau indirect, controlul asupra unuia sau mai multor alţi agenţi economici ori asupra unor părţi ale acestora, fie prin luare de participare la capital, fie prin cumpărare de elemente de activ, prin contract sau prin alte mijloace.
(3) Operaţiunile de asociere, având ca obiect sau ca efect coordonarea comportamentului concurenţial al agenţilor economici participanţi care rămân independenţi, nu constituie concentrare prin dobândirea controlului, chiar când asemenea operaţiuni ar consta în crearea de entităţi economice comune. Dacă entitatea economică comună este o persoană juridică îndeplinind statornic toate funcţiile unei entităţi economice autonome, fără însă a realiza o coordonare a comportamentului concurenţial fie între agenţi economici fondatori, fie între ea şi aceştia, operaţiunea este o concentrare în sensul prevederilor alin. (2) lit. b).
(4) În sensul prezentei legi, controlul decurge din drepturi, contracte sau alte mijloace care conferă, fiecare în parte sau luate împreună şi ţinând seama de - circumstanţele de fapt sau de drept, posibilitatea de a exercita o influenţă determinantă asupra unui agent - economic, în special din:
a) drepturi de proprietate sau de folosinţă asupra totalităţii sau a unei părţi a bunurilor unui agent economic;
b) drepturi sau contracte care conferă o influenţă determinantă asupra constituirii, deliberărilor sau deciziilor organelor unui agent economic.
(5) Controlul este dobândit, conform prevederilor alin. (2)–(4), de către persoana sau persoanele ori de către agenţii economici care sunt titulari ai drepturilor ori beneficiari ai contractelor menţionate la alin. (4) sau care, nefiind titulari ai unor asemenea drepturi ori contracte, au puterea de a exercita influenţa determinantă ce conferă asemenea drepturi sau contracte.
Art. 12. — Nu constituie o operaţiune de concentrare economică situaţiile în care:
a) controlul este dobândit şi exercitat de către un lichidator desemnat prin hotărâre judecătorească sau de către o altă persoană mandatată de autoritatea publică pentru îndeplinirea unei proceduri de încetare de plăţi, redresare, concordat, lichidare judiciară, urmărire silită sau altă procedură similară;
b) societăţile bancare, instituţiile de credit sau financiare, societăţile financiare (de investiţii, de administrare de investiţii, de intermediere de valori mobiliare) sau societăţile de asigurare, a căror activitate normală include tranzacţii şi negocieri de titluri pe cont propriu sau pe contul terţilor, deţin, cu titlu temporar, participări la un agent economic pe care le-au dobândit în vederea revânzării lor, cât timp ele nu exercită drepturile de vot aferente acestor participări în scopul determinării comportamentului concurenţial al respectivului agent economic ori le exercită numai în vederea realizării acestei participări, cu condiţia ca realizarea respectivei participări să intervină în termen de un an calculat de la data dobândirii; la cerere, Consiliul Concurenţei poate proroga termenul, dacă solicitantul produce justificarea că realizarea participării dobândite nu a fost rezonabil posibilă în termenul fixat;
c) controlul este dobândit de persoanele sau agenţii economici menţionaţi la art. 11 alin. (2) lit. b), cu condiţia ca drepturile de vot aferente participării deţinute să nu fie exercitate, mai ales la numirea de membri în organele de administrare, conducere executivă, supraveghere şi control ale agentului economic la care deţin participarea, decât în scopul salvgardării valorii integrale a acestei investiţii, iar nu pentru a determina direct sau indirect comportamentul concurenţial al agentului economic controlat.
Art. 13. — Sunt interzise concentrările economice care, având ca efect crearea sau consolidarea unei poziţii dominante, conduc sau ar putea conduce la restrângerea, înlăturarea sau denaturarea semnificativă a concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia.
Art. 14. — (1) Pentru stabilirea compatibilităţii lor cu un mediu concurenţial normal, operaţiunile de concentrare economică se apreciază după următoarele criterii:
a) necesitatea de a menţine şi de a dezvolta concurenţa pe piaţa românească, ţinând seama de structura tuturor pieţelor în cauză şi de concurenţa existentă sau potenţială dintre agenţii economici situaţi în România sau în străinătate;
b) cota de piaţă deţinută de către agenţii economici în cauză, puterea lor economică şi financiară;
c) alternativele disponibile pentru furnizori şi utilizatori, accesul lor la pieţe şi la surse de aprovizionare, precum şi orice bariere instituite prin acte normative sau de altă natură la intrarea pe piaţă;
d) tendinţa cererii şi a ofertei pentru bunurile şi serviciile în cauză;
e) măsura în care sunt afectate interesele beneficiarilor sau ale consumatorilor;
f) contribuţia la progresul tehnic şi economic.
(2) Concentrările economice pot fi admise, dacă părţile interesate în operaţiunea de concentrare dovedesc îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
a) operaţiunea de concentrare urmează a contribui la creşterea eficienţei economice, la ameliorarea producţiei, distribuţiei sau progresului tehnic, ori la creşterea competitivităţii la export;
b) efectele favorabile ale concentrării compensează efectele nefavorabile ale restrângerii concurenţei;
c) de avantajele rezultate profită într-o măsură rezonabilă şi consumatorii, în special prin preţuri reale mai reduse.
Art. 15. — Prevederile prezentului capitol nu se aplică concentrărilor economice, atunci când agenţii economici implicaţi în operaţiune totalizează o cifră de afaceri de până la 10 miliarde lei.
Art. 16. — (1) Concentrările economice care depăşesc pragul prevăzut la art. 15 sunt supuse controlului şi trebuie notificate Consiliului Concurenţei.
(2) Concentrările economice care se realizează printr-un acord trebuie notificate de către fiecare dintre părţile interesate; în celelalte cazuri, notificarea trebuie să fie înaintată de către agentul economic care a iniţiat concentrarea.
(3) Procedura de notificare, termenele, documentele şi informaţiile de prezentat, comunicările şi prezentarea de observaţii de către agenţii economici interesaţi se stabilesc prin regulament şi instrucţiuni adoptate de Consiliul Concurenţei.
(4) Până la luarea, de către Consiliul Concurenţei, a unei decizii privind concentrarea notificată, agenţii economici în cauză pot lua numai acele măsuri legate de concentrare, care nu sunt ireversibile şi nu modifică definitiv structura pieţei.


CAPITOLUL IV

Secţiunea I

Consiliul Concurenţei


Art. 17. — (1) Se înfiinţează Consiliul Concurenţei, autoritate administrativă autonomă în domeniul concurenţei, cu personalitate juridică şi cu sediul în municipiul Bucureşti, care îşi exercită atribuţiile potrivit prevederilor prezentei legi.
(2) Structura organizatorică şi de personal a Consiliului Concurenţei, atribuţiile de conducere şi de execuţie ale personalului său se stabilesc prin regulamentele interioare adoptate de acesta.
Art. 18. — (1) Consiliul Concurenţei este format din 10 membri, după cum urmează: un preşedinte, 3 vicepreşedinţi şi 6 consilieri de concurenţă. Membrii Consiliului Concurenţei sunt numiţi în funcţie de către Preşedintele României, la propunerea comună a Comisiei economice a Senatului şi a Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare a Camerei Deputaţilor, care-i înaintează lista cu persoanele nominalizate pe funcţii.
(2) Durata mandatului membrilor Consiliului Concurenţei este de 5 ani, aceştia putând fi reînvestiţi de cel mult două ori.
(3) Pentru a fi numit membru al Consiliului Concurenţei se cer studii superioare, înaltă competenţă profesională, o bună reputaţie şi vechime de minimum 10 ani în activităţi din domeniile: comercial, al preţurilor şi concurenţei sau juridic.
(4) Membrii Consiliului Concurenţei sunt funcţionari publici şi calitatea lor este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii sau demnităţi publice, cu excepţia activităţii didactice din învăţământul superior.
(5) Membrilor Consiliului Concurenţei le este interzisă exercitarea, direct sau prin persoane interpuse, a activităţilor de comerţ şi participarea la administrarea sau conducerea unor societăţi comerciale, regii autonome sau a unor organizaţii cooperatiste. Ei nu pot fi desemnaţi experţi sau arbitri, nici de părţi şi nici de instanţa judecătorească sau de către o altă instituţie.
(6) Membrii Consiliului Concurenţei nu reprezintă autoritatea care i-a numit şi sunt independenţi în luarea deciziilor.
(7) Membrii Consiliului Concurenţei şi inspectorii de concurenţă nu pot face parte din partide sau alte formaţiuni politice.
(8) Mandatul de membru al Consiliului Concurenţei încetează:
a) la expirarea duratei;
b) prin demisie;
c) prin deces;
d) prin imposibilitate definitivă de exercitare, constând într-o indisponibilitate mai lungă de 60 de zile consecutive;
e) la survenirea unei incompatibilităţi sau a unui impediment dintre cele prevăzute la alin. (4)–(6), conform prevederilor alin. (10);
f) prin revocare, pentru încălcarea dispoziţiilor prezentei legi ori pentru condamnare penală, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru săvârşirea unei infracţiuni.
(9) Membrii Consiliului Concurenţei sunt revocabili, în cazul prevăzut la alin. (8) lit. f), de către autoritatea care i-a numit. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti penale ei pot fi suspendaţi din funcţie de către aceeaşi autoritate.
(10) În caz de vacanţă a unui loc în Consiliul Concurenţei pentru vreuna dintre situaţiile prevăzute la alin. (8) lit. b)–f), se va proceda, conform prevederilor alin. (1), la desemnarea şi numirea unui nou membru pentru durata rămasă din mandat, în funcţia devenită vacantă.
(11) Membrii Consiliului Concurenţei sunt obligaţi să notifice, de îndată, Consiliului, survenirea oricărei situaţii de incompatibilitate sau impediment dintre cele prevăzute la alin. (4)–(7), ei fiind de drept suspendaţi din funcţie din momentul survenirii acestei situaţii, iar dacă situaţia se - prelungeşte peste 10 zile consecutive, mandatul încetează şi se procedează conform prevederilor alin. (8) şi (10).
Art. 19. — (1) Înainte de a începe să-şi exercite funcţia, fiecare membru al Consiliului Concurenţei este obligat să depună în faţa Preşedintelui României, în prezenţa celorlalţi membri numiţi şi după citirea decretului prezidenţial de numire în funcţie, următorul jurământ:
"Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr interesele României, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, să-mi îndeplinesc cu onoare, demnitate, loialitate, responsabilitate şi fără părtinire atribuţiile ce-mi revin. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!“.
(2) Preşedintele Consiliului Concurenţei prestează cel dintâi jurământul.
(3) În cazul neprestării jurământului în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României a decretului de numire, membrul numit este de drept demisionar, urmând a se relua procedura desemnării şi numirii altei persoane pentru funcţia devenită vacantă.
(4) Actele efectuate de oricare dintre membrii Consiliului Concurenţei înainte de prestarea jurământului sunt nule de drept.
Art. 20. — (1) Mandatul primului Consiliu al Concurenţei începe de la data depunerii jurământului de către preşedintele Consiliului Concurenţei şi expiră la împlinirea termenului de 5 ani, calculat de la această dată.
(2) Dacă, până la expirarea mandatului în curs, preşedintele Consiliului Concurenţei desemnat pentru mandatul următor nu va fi prestat jurământul cu respectarea dispoziţiilor art. 19, membrii Consiliului Concurenţei în exerciţiu îşi vor continua activitatea până la depunerea jurământului de către preşedintele Consiliului desemnat pentru mandatul următor.
Art. 21. — (1) Consiliul Concurenţei îşi desfăşoară activitatea şi deliberează în plen şi în comisii.
(2) Fiecare comisie este formată din 2 consilieri de concurenţă în componenţa stabilită de preşedintele Consiliului Concurenţei, pentru fiecare caz în parte, şi este condusă de către un vicepreşedinte al Consiliului Concurenţei.
(3) Preşedintele Consiliului Concurenţei ordonă efectuarea de investigaţii şi desemnează raportorul pentru fiecare investigaţie.
(4) Consiliul Concurenţei examinează în plen:
a) rapoartele de investigaţie, cu eventualele obiecţii - formulate la acestea, şi decide asupra măsurilor de luat;
b) autorizarea concentrărilor economice;
c) sesizarea instanţelor judecătoreşti în aplicarea prevederilor art. 7;
d) punctele de vedere, recomandările şi avizele de formulat în aplicarea dispoziţiilor prezentei legi;
e) categoriile de înţelegeri, decizii de asociere şi practici concertate propuse pentru exceptare;
f) proiectele de reglementări propuse spre adoptare;
g) raportul anual asupra situaţiei concurenţei.
(5) În formaţiunile deliberative fiecare membru dispune de un vot; în caz de partaj egal al voturilor, soluţia votată de preşedinte prevalează.
(6) Deciziile adoptate de Consiliul Concurenţei în plen conform prevederilor alin. (4) se semnează de către - preşedinte, în numele Consiliului Concurenţei; ele vor putea fi atacate în termen de 30 de zile de la publicare sau, după caz, de la comunicare, în procedura de contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti; sentinţa va fi pronunţată fără drept de apel, împotriva ei putând fi - declarat recurs la Curtea Supremă de Justiţie.
Art. 22. — (1) Preşedintele Consiliului Concurenţei angajează patrimonial, prin semnătura sa, Consiliul Concurenţei ca persoană juridică şi-l reprezintă ca instituţie publică în faţa persoanelor fizice şi juridice, a autorităţilor legislative, judiciare şi administrative, precum şi a altor instituţii româneşti, străine şi internaţionale. El exercită prerogative disciplinare asupra întregului personal al Consiliului Concurenţei.
(2) Ordinele şi deciziile Consiliului Concurenţei, prin care se dispun măsuri şi se aplică sancţiuni, se semnează de către preşedinte, iar reglementările adoptate de Consiliul Concurenţei sunt puse în aplicare, suspendate ori abrogate prin ordin al preşedintelui.
(3) În caz de absenţă ori de indisponibilitate a preşedintelui, reprezentarea legală a Consiliului Concurenţei revine unuia dintre vicepreşedinţi, desemnat de preşedinte pentru durata absenţei sau a indisponibilităţii.
(4) Preşedintele Consiliului Concurenţei poate delega puteri de reprezentare oricăruia dintre vicepreşedinţi, consilierii de concurenţă, inspectorii de concurenţă sau altor persoane, mandatul trebuind să menţioneze expres puterile delegate şi durata exercitării lor.
Art. 23. — (1) În vederea exercitării atribuţiilor sale, Consiliul Concurenţei îşi elaborează şi îşi adoptă regulamentul de organizare, funcţionare şi procedură şi îşi constituie aparatul propriu, a cărui încadrare pe funcţii va fi stabilită prin regulament.
(2) Nomenclatorul de funcţii, condiţiile de încadrare pe funcţii şi de promovare în grad, precum şi atribuţiile fiecărei funcţii se stabilesc prin regulament adoptat de Consiliul Concurenţei.
Art. 24. — Funcţia de preşedinte al Consiliului Concurenţei este asimilată celei de ministru, cea de vicepreşedinte celei de secretar de stat, iar cea de consilier de concurenţă celei de subsecretar de stat.
Art. 25. — În organizarea Consiliului Concurenţei funcţionează un secretariat general, condus de un secretar general, desemnat de către Consiliul Concurenţei. Atribuţiile secretarului general se stabilesc prin regulamentul de organizare, funcţionare şi procedură adoptat de Consiliul Concurenţei.
Art. 26. — (1) Consiliul Concurenţei îşi întocmeşte - proiectul de buget propriu, care se prevede distinct în bugetul de stat.
(2) Pentru funcţionarea Consiliului Concurenţei şi a aparatului său teritorial, Guvernul şi, după caz, organele administraţiei publice locale vor atribui Consiliului Concurenţei în administrare imobilele necesare, respectiv terenurile şi dotările din domeniul public de interes naţional sau, după caz, local, în termen de 60 de zile de la înregistrarea cererii Consiliului Concurenţei.
(3) Sumele reprezentând taxe şi amenzi sau alte sancţiuni aplicate de Consiliul Concurenţei se fac venit la bugetul de stat, în condiţiile legii.
Art. 27. — Consiliul Concurenţei are următoarele atribuţii:
a) ia deciziile prevăzute de prezenta lege pentru cazurile de încălcare a dispoziţiilor art. 5, 6, 13 şi 16, constatate în urma investigaţiilor efectuate;
b) certifică, pe baza investigaţiilor efectuate la cererea agenţilor economici sau a asociaţiilor de agenţi economici şi pe baza dovezilor prezentate, că nu există temei pentru intervenţia sa în baza art. 5 alin. (1) sau a art. 6;
c) ia decizii de acordare a dispenselor de exceptări individuale de înţelegeri, decizii de asociere sau practici concertate, care se încadrează în prevederile art. 5 alin. (2), precum şi decizii de admitere de concentrări economice, conform prevederilor art. 14 alin. (2), ca urmare a investigaţiei întreprinse în cazurile notificate de către agenţi economici sau asociaţii de agenţi economici interesaţi;
d) asigură aplicarea efectivă a deciziilor proprii;
e) efectuează, din proprie iniţiativă, investigaţii utile pentru cunoaşterea pieţei;
f) sesizează Guvernul asupra existenţei unei situaţii de monopol sau a altor cazuri, asemenea celor prevăzute la art. 4 alin. (2) şi (3); propune luarea măsurilor considerate necesare pentru controlul preţurilor;
g) sesizează instanţele judecătoreşti asupra cazurilor în care acestea sunt competente;
h) urmăreşte aplicarea dispoziţiilor legale şi a altor acte normative incidente în domeniul de reglementare al prezentei legi;
i) sesizează Guvernului cazurile de imixtiune a organelor administraţiei publice centrale şi locale în aplicarea prezentei legi;
j) avizează proiectele de hotărâri ale Guvernului care pot avea impact anticoncurenţial şi propune modificarea actelor normative care au un asemenea efect;
k) avizează, din punct de vedere al efectelor asupra concurenţei, politica şi schemele de acordare a ajutorului de stat şi controlează respectarea acestor reguli;
l) face recomandări Guvernului şi organelor administraţiei publice locale pentru adoptarea de măsuri care să faciliteze dezvoltarea pieţei şi a concurenţei.
m) propune Guvernului sau organelor administraţiei publice locale luarea de măsuri disciplinare împotriva - personalului din subordinea acestora, în cazul în care acesta nu respectă dispoziţiile obligatorii ale Consiliului Concurenţei;
n) realizează studii şi întocmeşte rapoarte privind domeniul său de activitate şi furnizează Guvernului, publicului şi organizaţiilor internaţionale specializate informaţii privind această activitate;
o) reprezintă România şi promovează schimbul de informaţii şi de experienţă în relaţiile cu organizaţiile şi instituţiile internaţionale de profil şi cooperează cu autorităţile de concurenţă străine şi comunitare.
Art. 28. — (1) Consiliul Concurenţei adoptă regulamente şi instrucţiuni, emite ordine, ia decizii şi formulează avize, face recomandări şi elaborează rapoarte.
(2) Consiliul Concurenţei adoptă regulamente privind:
— organizarea, funcţionarea şi procedura;
— autorizarea concentrărilor economice;
— exceptarea unor categorii de înţelegeri, decizii de asociere sau practici concertate;
— regimul dispenselor;
— constatarea şi aplicarea sancţiunilor prevăzute de prezenta lege;
— tarifele pentru notificări, solicitări de dispense, de acces la documentaţie şi eliberare de copii sau extrase;
— personalul de investigaţie, anchetă şi control;
— regimul disciplinar al personalului.
(3) Consiliul Concurenţei adoptă instrucţiuni privind:
— notificările de concentrări economice;
— notificările de încadrări în categorii de înţelegeri, decizii de asociere sau practici concertate exceptate;
— solicitările de dispense şi prorogarea de dispense;
— calcularea cifrei de afaceri şi a plafoanelor valorice prevăzute de prezenta lege;
— stabilirea părţii substanţiale de piaţă;
— plata taxelor şi a tarifelor stabilite prin prezenta lege şi prin regulamente.
(4) Consiliul Concurenţei emite ordine prin care stabileşte plafoanele valorice revizuibile periodic, prevăzute de prezenta lege, pune în aplicare, suspendă sau abrogă reglementările adoptate, dispune efectuarea de investigaţii, ordonă anchete şi măsurile de luat în privinţa agenţilor economici.
(5) Deciziile sunt acte individuale de administrare, gestiune şi disciplină internă, de aplicare de sancţiuni, de autorizare, de acordare şi de prorogare de dispense.
(6) Avizele sunt formulate, recomandările şi propunerile sunt făcute, punctele de vedere sunt formulate, rapoartele sunt elaborate şi comunicate, după caz publicate, conform dispoziţiilor prezentei legi.
Art. 29. — (1) Proiectele de regulamente şi instrucţiuni, precum şi modificările acestora necesită avizul Consiliului Legislativ, după care sunt adoptate în plenul Consiliului Concurenţei şi puse în aplicare prin ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei.
(2) Reglementările Consiliului Concurenţei pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de apel în a cărei rază teritorială domiciliază petentul.
Art. 30. — Consiliului Concurenţei va comunica punctul său de vedere asupra oricărui aspect în domeniul politicii concurenţiale, la cererea:
a) Preşedinţiei României;
b) comisiilor parlamentare, senatorilor şi deputaţilor;
c) organelor administraţiei publice centrale şi locale;
d) organizaţiilor profesionale, patronale şi sindicale, incluzând printre acestea şi Camera de Comerţ şi Industrie a României;
e) organizaţiilor pentru protecţia consumatorilor;
f) instanţelor judecătoreşti şi parchetelor.
Art. 31. — (1) Pentru realizarea atribuţiilor sale, Consiliului Concurenţei va putea consulta Agenţia Naţională pentru Privatizare, Fondul Proprietăţii de Stat, ministerele de resort şi alte organe ale administraţiei publice, precum şi organizaţii patronale cu privire la politica de privatizare, respectiv politicile de ramură sau sectoriale.
(2) Organele şi organizaţiile prevăzute la alin. (1) vor trimite Consiliului Concurenţei punctul lor de vedere în termen de 30 de zile de la solicitare. Acest punct de vedere va fi ataşat la raportul asupra cazului analizat.
Art. 32. — (1) Consiliul Concurenţei întocmeşte anual un raport privind activitatea sa şi modul în care agenţii economici şi autorităţile publice respectă regulile concurenţei, potrivit prezentei legi.
(2) Raportul se adoptă în plenul Consiliului Concurenţei şi se dă publicităţii.
Art. 33. — (1) Prin prezenta lege se instituie următoarele taxe:
a) taxa de autorizare a concentrărilor economice;
b) taxa de dispensă pentru exceptări individuale de înţelegeri, decizii de asociere ori practici concertate.
(2) Taxa de autorizare a concentrării economice se stabileşte la o cotă de 0,1% din cifra de afaceri cumulată a beneficiarilor concentrării economice autorizate şi se calculează pe baza cifrei de afaceri pentru exerciţiul anual precedent deciziei de autorizare a concentrării economice, determinată conform reglementărilor Consiliului Concurenţei.
(3) Taxa de dispensă prevăzută la alin. (1) lit. b) are regim de anuitate, fiind nefracţionabilă, indiferent în ce moment al anului dispensa ar fi acordată, prorogată, ar expira sau ar înceta din orice altă cauză, şi se stabileşte la o cotă de 0,1% din cifra de afaceri cumulată a - beneficiarilor exceptării individuale prin dispensă; calculul taxei se face pe baza cifrei de afaceri pentru exerciţiul financiar anual precedent anului pentru care se datorează, determinată conform reglementărilor Consiliului Concurenţei.
(4) Sumele provenind din plata taxelor prevăzute la
alin. (1) se varsă la bugetul de stat în termen şi conform procedurilor stabilite de reglementările fiscale.
(5) Sumele provenind din plata tarifelor pentru notificări şi solicitări constituie venituri ale Consiliului Concurenţei.


Secţiunea a II-a

Oficiul Concurenţei


Art. 34. — (1) Se înfiinţează Oficiul Concurenţei, organ de specialitate în domeniul concurenţei în subordinea Guvernului, cu personalitate juridică şi cu sediul în municipiul Bucureşti, care îşi exercită atribuţiile potrivit prevederilor prezentei legi.
(2) Structura organizatorică şi de personal a Oficiului Concurenţei se stabileşte prin hotărâre a Guvernului.
Art. 35. — (1) Oficiul este condus de şeful Oficiului Concurenţei. Funcţia de şef al Oficiului Concurenţei este asimilată celei de secretar de stat.
(2) Şeful Oficiului Concurenţei are un adjunct a cărui funcţie este asimilată celei de subsecretar de stat.
(3) Şeful Oficiului Concurenţei sau persoana delegată de acesta reprezintă Guvernul la deliberările Consiliului Concurenţei prevăzute la art. 21; când apreciază că decizia Consiliului Concurenţei ar putea afecta un interes public major, şeful Oficiului Concurenţei sau persoana delegată de acesta poate cere Consiliului Concurenţei o a doua deliberare.
Art. 36. — (1) În vederea exercitării atribuţiilor sale, Oficiul Concurenţei îşi elaborează şi adoptă regulamentul de organizare şi funcţionare, îşi constituie aparatul propriu de control şi investigaţie la nivel central şi teritorial, format din inspectori de concurenţă, experţi şi alte funcţii prevăzute de reglementările privind salarizarea personalului din instituţiile publice.
(2) La nivel teritorial, Oficiul Concurenţei îşi constituie inspectorate de concurenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti.
(3) Inspectoratul teritorial de concurenţă este condus de un director, care trebuie să fie inspector de concurenţă gradul I.
(4) Funcţia publică de inspector de concurenţă se înfiinţează cu trei grade — I, II, III —, iar regimul său, în privinţa condiţiilor de încadrare pe funcţii şi de promovare, precum şi a învestirii şi prerogativelor pe care le comportă, se stabileşte prin regulament adoptat de şeful Oficiului Concurenţei.
Art. 37. — Oficiul Concurenţei are următoarele atribuţii:
a) efectuează, din proprie iniţiativă sau ca urmare a unei plângeri, sesizări sau notificări, investigaţiile privind aplicarea prevederilor art. 5, 6, 13 şi 16 din prezenta lege;
b) avizează stabilirea preţurilor în situaţiile prevăzute la art. 4 alin. (1);
c) urmăreşte aplicarea dispoziţiilor legale şi a altor acte normative incidente în domeniul de reglementare al prezentei legi;
d) urmăreşte aplicarea efectivă a deciziilor Consiliului Concurenţei şi informează asupra situaţiilor constatate;
e) urmăreşte evoluţia preţurilor în economie, face cercetări în sectoarele economice în care evoluţia şi nivelul preţurilor, rigiditatea preţurilor sau orice alte împrejurări sugerează o restrângere a concurenţei şi propune luarea de măsuri conform dispoziţiilor legale;
f) realizează studii şi întocmeşte rapoarte privind domeniul său de activitate şi furnizează Guvernului, Consiliului Concurenţei, publicului şi organizaţiilor internaţionale informaţii privind această activitate;
g) inventariază formele de ajutor de stat, monitorizează şi raportează în condiţii de transparenţă ajutoarele de stat acordate;
h) promovează schimbul de informaţii şi de experienţă în relaţiile cu organizaţiile şi instituţiile internaţionale de profil şi cooperează cu autorităţile de concurenţă străine şi comunitare.
Art. 38. — Prevederile art. 26 alin. (1) şi (2) şi ale art. 31 se aplică în mod corespunzător şi Oficiului Concurenţei.


CAPITOLUL V

Procedura de investigare şi de luare a deciziilor


Art. 39. — (1) Descoperirea şi investigarea încălcărilor prevederilor prezentei legi incumbă Consiliului Concurenţei şi Oficiului Concurenţei, care acţionează prin personalul de control de specialitate împuternicit în acest scop.
(2) În cazul infracţiunii prevăzute la art. 63 alin. (1) din prezenta lege, personalul desemnat în condiţiile alin. (1) va putea efectua numai actele stabilite prin art. 214 din Codul de procedură penală.
(3) Consiliul Concurenţei şi Oficiul Concurenţei se vor informa reciproc asupra investigaţiilor pe care le iniţiază şi vor putea conlucra la desfăşurarea oricărei investigaţii.
Art. 40. — Consiliul Concurenţei sau, după caz, Oficiul Concurenţei dispune efectuarea de investigaţii, potrivit atribuţiilor lor, în condiţiile art. 46 din prezenta lege:
a) din oficiu;
b) la plângerea unei persoane fizice sau juridice afectate în mod real şi direct prin încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1), art. 6, 13 şi 16 ale prezentei legi;
c) la cererea agenţilor economici sau a asociaţiilor de agenţi economici interesaţi, conform prevederilor art. 5
alin. (2) sau ale art. 14 alin. (2);
d) la cererea oricăreia dintre autorităţile, instituţiile, - organizaţiile sau a oricăruia dintre organele menţionate la art. 30 lit. a)—f).
Art. 41. — În îndeplinirea atribuţiilor conferite în baza prezentei legi, personalul Consiliului Concurenţei, respectiv cel al Oficiului Concurenţei, poate solicita agenţilor economici sau asociaţiilor de agenţi economici informaţiile care-i sunt necesare, menţionând baza legală şi scopul solicitării, şi poate stabili termene până la care aceste informaţii să-i fie furnizate, sub sancţiunea prevăzută de prezenta lege.
Art. 42. — (1) Din rândul personalului de control prevăzut la art. 39 alin. (1), preşedintele Consiliului Concurenţei sau, după caz, şeful Oficiului Concurenţei desemnează persoanele pentru care solicită ministrului justiţiei abilitarea cu puteri de anchetă, respectiv drept de percheziţie şi ridicare de documente sau efectuare de copii de pe acestea, punere de sigilii şi luarea altor măsuri din cele prevăzute la art. 214 din Codul de procedură penală pentru investigarea încălcării prevederilor prezentei legi.
(2) Personalul prevăzut la art. 39 alin. (1), împuternicit să investigheze încălcarea prevederilor prezentei legi, poate să solicite declaraţii sau orice documente necesare pentru îndeplinirea misiunii, să sigileze, să ridice orice registre, acte financiar-contabile şi comerciale sau alte evidenţe, eliberând persoanei supuse investigaţiei copii de pe originale, ori să obţină copii, lăsând originalele; de asemenea, este autorizat să facă inspecţii inopinate, al căror rezultat va fi consemnat într-un proces-verbal de constatare, şi să primească, la convocare sau la faţa locului, informaţii şi justificări.
(3) În caz de constatare a săvârşirii infracţiunii prevăzute la art. 63 alin. (1), anchetatorul abilitat conform alin. (1) de mai sus va proceda potrivit prevederilor art. 39 alin. (2) din prezenta lege.
Art. 43. — În baza autorizării judiciare date prin ordonanţă preşedinţială, conform art. 44, anchetatorul poate efectua percheziţii:
a) în spaţiile, terenurile sau mijloacele de transport de uz profesional aparţinând agenţilor economici, dacă există indicii că pot fi găsite documente sau obţinute informaţii considerate necesare pentru îndeplinirea misiunii sale;
b) la domiciliul conducătorilor, administratorilor, agenţilor şi directorilor agenţilor economici supuşi investigaţiei, precum şi la domiciliul persoanelor fizice însărcinate cu conducerea serviciilor: financiar, contabil sau de marketing, în condiţiile prevăzute de art. 27 alin. (3) din Constituţia României.
Art. 44. — (1) Anchetatorii nu pot proceda la percheziţii în orice locuri şi nici la ridicarea de documente sau - punerea de sigilii decât în cadrul unei anchete cerute de către preşedintele Consiliului Concurenţei, respectiv de către şeful Oficiului Concurenţei, şi cu autorizarea judiciară dată prin ordonanţă de către preşedintele tribunalului judeţean sau, după caz, al municipiului Bucureşti, în a cărui circumscripţie sunt situate locurile de controlat, sau de către un judecător delegat de acesta. Când aceste locuri sunt situate în circumscripţiile unor tribunale diferite şi - acţiunea trebuie desfăşurată simultan în fiecare dintre ele, oricare dintre preşedinţii tribunalelor competente poate emite o ordonanţă unică.
(2) Cererea de autorizare trebuie să cuprindă toate informaţiile de natură a justifica percheziţia, iar judecătorul sesizat este ţinut să verifice dacă cererea este întemeiată.
(3) Percheziţia şi actele pe care le cuprinde se efectuează sub autoritatea şi sub controlul judecătorului care le-a autorizat, el desemnând unul sau mai mulţi ofiţeri de poliţie judiciară însărcinaţi să asiste la aceste operaţiuni şi să-l informeze asupra derulării lor. Dacă unele acte trebuie efectuate în afara circumscripţiei tribunalului, preşedintele emitent al ordonanţei dispune comisie rogatorie pentru exercitarea controlului de către preşedintele tribunalului în a cărui circumscripţie trebuie efectuate respectivele acte.
(4) Judecătorul poate inspecta locurile supuse intervenţiei, putând decide în orice moment suspendarea sau încetarea percheziţiei.
(5) Oricare ar fi împrejurările, percheziţia nu poate începe înainte de ora 8,00 sau după ora 18,00 şi trebuie efectuată în prezenţa ocupantului locului sau a reprezentantului său; numai anchetatorii, ocupantul locului sau reprezentantul său şi ofiţerii de poliţie judiciară pot lua cunoştinţă de piese şi documente înaintea ridicării acestora.
(6) Inventarele şi punerile de sigilii se fac conform dispoziţiilor Codului de procedură penală; originalele procesului-verbal şi ale inventarului sunt transmise judecătorului care a ordonat percheziţia, iar piesele şi documentele care nu mai sunt utile stabilirii adevărului vor fi restituite ocupantului locului.
(7) Ordonanţa menţionată la alin. (1) poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Bucureşti; recursul nu este suspensiv de executare.
(8) Preşedintele Consiliului Concurenţei sau, după caz, şeful Oficiului Concurenţei este informat fără întârziere - despre începerea percheziţiei şi despre operaţiunile - efectuate.
(9) Pe întreg parcursul efectuării percheziţiei, conform dispoziţiilor de mai sus, procedura este plenar contradictorie.
Art. 45. — (1) Organele administraţiei publice centrale şi locale, precum şi oricare alte instituţii şi autorităţi publice sunt obligate să permită personalului de investigaţie şi de anchetă al Consiliului Concurenţei şi al Oficiului Concurenţei accesul la documentele, datele şi informaţiile deţinute de acestea, în măsura în care sunt necesare îndeplinirii misiunii legale a Consiliului Concurenţei şi a Oficiului Concurenţei, fără a se putea opune caracterul de secret de stat sau secret de serviciu al unor asemenea documente, date şi informaţii.
(2) Personalul de investigaţie şi de anchetă, primind acces la documentele, datele şi informaţiile menţionate la alin. (1), este ţinut la observarea strictă a caracterului de secret de stat sau secret de serviciu atribuit legal respectivelor documente, date şi informaţii.
Art. 46. — (1) La primirea unei cereri sau plângeri denunţând, respectiv acuzând o practică anticoncurenţială, Consiliul Concurenţei, respectiv Oficiul Concurenţei, examinează dacă aceasta prezintă suficient temei de fapt şi de drept pentru a justifica dispunerea pornirii unei investigaţii.
(2) Dacă cererea sau plângerea nu prezintă suficiente temeiuri pentru a justifica pornirea unei investigaţii, Consiliul Concurenţei, respectiv Oficiul Concurenţei, o respinge, comunicând, în scris, autorului, decizia, cu precizarea motivelor, în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii sau a plângerii.
Art. 47. — (1) De câte ori dispune pornirea unei investigaţii, preşedintele Consiliului Concurenţei, respectiv şeful Oficiului Concurenţei, desemnează un raportor, responsabil pentru întocmirea raportului asupra investigaţiei, comunicarea lui părţilor în cauză, primirea observaţiilor şi prezentarea raportului în plenul Consiliului Concurenţei, dacă este cazul.
(2) Raportorul desemnat instrumentează toate actele procedurii de investigaţie, propunând preşedintelui Consiliului Concurenţei, respectiv şefului Oficiului Concurenţei, dispunerea măsurilor care sunt de competenţa acestora.
Art. 48. — (1) Orice procedură de investigaţie necesită audierea agenţilor economici participanţi la înţelegerea, decizia de asociere ori practica concertată sau la concentrarea economică, obiect al investigaţiei. Audierea este dispusă de preşedintele Consiliului Concurenţei, respectiv şeful Oficiului Concurenţei.
(2) Preşedintele Consiliului Concurenţei, respectiv şeful Oficiului Concurenţei, poate desemna experţi şi poate admite audierea autorului plângerii sau al reclamaţiei, la cererea acestuia, precum şi a oricărei persoane fizice sau juridice care declară că deţine date şi informaţii relevante pentru stabilirea adevărului în cauza investigată.
(3) Neprezentarea sau renunţarea la audiere, precum şi refuzul oricărei depoziţii sau declaraţii nu constituie impedimente pentru continuarea procedurii de investigaţie.
Art. 49. — (1) Cu minimum 30 de zile înainte de data fixată pentru audiere, o copie a raportului va fi transmisă, spre luare la cunoştinţă, persoanelor a căror audiere a fost dispusă conform art. 48 alin. (1). Persoanelor a căror audiere a fost admisă conform art. 48 alin. (2) li se va trimite copia raportului numai la cerere şi dacă preşedintele Consiliului Concurenţei apreciază că este util în interesul investigaţiei.
(2) Preşedintele Consiliului Concurenţei poate permite părţilor în cauză consultarea dosarului la secretariatul Consiliului Concurenţei şi obţinerea, contra cost, de copii şi extrase ale actelor procedurii de investigaţie.
(3) Documentele, datele şi informaţiile din dosarul cauzei, care prezintă caracter de secret de stat ori sunt confidenţiale, nu sunt accesibile pentru consultare ori obţinere de copii sau extrase decât prin decizie a preşedintelui Consiliului Concurenţei.
(4) În cazul unei proceduri de investigaţie, având ca obiect o concentrare economică, dispoziţiile prezentului - articol referitoare la consultarea dosarului sunt aplicabile asociaţilor şi directorilor executivi ai entităţilor participante la concentrare, măsura în care ei justifică în cauză un - interes legitim.
Art. 50. — După audierile dispuse şi, dacă este cazul, admise şi după examinarea observaţiilor părţilor asupra raportului de investigaţie, Consiliul Concurenţei poate decide, după cum urmează:
a) în cazul unei investigaţii dispuse din oficiu sau la sesizare, privind încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) sau ale art. 6, după caz, să ordone încetarea practicilor - anticoncurenţiale constatate, să formuleze recomandări, să impună părţilor condiţii speciale şi alte obligaţii, să aplice agenţilor economici amenzi în condiţiile prevăzute la cap. VI;
b) în cazul unei cereri, conform prevederilor art. 5 alin. (4), să emită o decizie motivată de acordare sau de refuz de exceptare individuală prin dispensă pentru înţelegerea, decizia de asociere ori practica concertată solicitată;
c) în cazul unei notificări, conform prevederilor art. 5 alin. (7), să emită o decizie motivată de încadrare sau neîncadrare a înţelegerii, deciziei de asociere ori practicii concertate notificate într-o categorie exceptată.
Art. 51. — (1) În termen de 30 de zile de la primirea notificării unei operaţiuni de concentrare economică, Consiliul Concurenţei:
a) va emite o decizie de admitere, când va ajunge la concluzia că operaţiunea de concentrare economică notificată nu contravine prezentei legi;
b) va emite o decizie de neobiecţiune, când va constata că, deşi operaţiunea de concentrare economică notificată cade sub incidenţa prezentei legi, nu există motive pentru a fi refuzată;
c) va decide deschiderea unei investigaţii, când va constata că operaţiunea de concentrare economică notificată cade sub incidenţa prezentei legi şi prezintă îndoieli serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurenţial normal.
(2) În termen de maximum 5 luni de la primirea notificării de concentrare economică pentru care Consiliul Concurenţei a decis deschiderea unei investigaţii datorită îndoielilor privind compatibilitatea sa cu un mediu concurenţial normal, Consiliul Concurenţei:
a) va emite o decizie de refuz, dacă prin operaţiunea de concentrare economică se creează sau se consolidează o poziţie dominantă în sensul art. 13;
b) va emite o decizie de autorizare, dacă prin operaţiunea de concentrare economică nu se creează şi nici nu se consolidează o poziţie dominantă în sensul art. 13;
c) va emite o decizie prin care stabileşte obligaţiile şi/sau condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru autorizarea operaţiunii de concentrare economică, dacă constată că aceasta, cu unele modificări, ar putea fi compatibilă cu un mediu concurenţial normal.
(3) În cazul în care Consiliul Concurenţei nu ia o decizie în termenele fixate la alin. (1) şi (2), operaţiunea de concentrare economică notificată poate avea loc, dreptul Consiliului Concurenţei de a porni o investigaţie şi de a lua o decizie, dacă şi atunci când consideră necesar, rămânând rezervat.
Art. 52. — (1) Măsurile de suspendare sau de interdicţie a practicilor anticoncurenţiale constatate, precum şi - injoncţiunile date agenţilor economici de a reveni la situaţia anterioară vor fi dispuse de Consiliul Concurenţei în aplicarea prevederilor art. 50 şi 51 numai la constatarea unor fapte manifest ilicite, constitutive de practici anticoncurenţiale prohibite expres de prezenta lege şi care trebuie curmate fără întârziere pentru a preveni sau a opri producerea unui prejudiciu grav şi cert.
(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) trebuie să fie strict limitate, atât în durată cât şi în obiectul lor, la ceea ce este necesar pentru a corija o afectare manifestă şi intolerabilă a liberei concurenţe.
(3) Deciziile luate de Consiliul Concurenţei în aplicarea prevederilor art. 50 şi 51 vor fi notificate de îndată părţilor; ele pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti în termen de 30 de zile de la notificare. Preşedintele instanţei poate ordona, la cerere, suspendarea executării deciziei atacate.
Art. 53. — (1) Decizia luată de Consiliul Concurenţei în aplicarea prevederilor art. 51 cu privire la o operaţiune de concentrare economică în care este implicată o regie autonomă va fi notificată şi ministrului de resort.
(2) În termen de 30 de zile de la notificarea deciziei conform alin. (1), Guvernul, la propunerea ministrului de resort, poate lua, pe răspunderea sa, o decizie diferită de cea a Consiliului Concurenţei pentru raţiuni de interes public general. Decizia este executorie şi va fi publicată împreună cu decizia Consiliului Concurenţei în Monitorul Oficial al României.


CAPITOLUL VI

Sancţiuni


Art. 54. — Sunt nule de drept, fie ele exprese ori tacite, publice sau oculte, orice angajamente, convenţii sau clauze contractuale raportându-se la o practică anticoncurenţială prohibită prin art. 5 şi 6 din prezenta lege.
Art. 55. — Constituie contravenţii şi sunt sancţionate cu amendă de la 2.000.000 lei la 100.000.000 lei următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni:
a) omisiunea notificării unei concentrări economice cerute de art. 16;
b) furnizarea de informaţii inexacte sau incomplete prin solicitarea făcută conform prevederilor art. 5 alin. (4) ori prin notificarea făcută conform prevederilor art. 5 alin. (7) sau ale art. 16;
c) furnizarea de informaţii inexacte sau nefurnizarea informaţiilor solicitate conform prevederilor art. 41;
d) furnizareade documente, înregistrări şi evidenţe într-o formă incompletă în timpul investigaţiilor desfăşurate conform prevederilor art. 42 alin. (2);
e) refuzul de a se supune unui control desfăşurat conform prevederilor art. 42 alin. (1) şi ale art. 43.
Art. 56. — Următoarele contravenţii se sancţionează cu amendă de la 5.000.000 lei la 250.000.000 lei, iar pentru agenţii economici cu o cifră de afaceri de peste 2.500.000.000 lei, cu o amendă în sumă de până la 10% din cifra de afaceri:
a) încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1), ale art. 6 sau ale art. 13 ale prezentei legi;
b) încheierea unei operaţiuni de concentrare economică cu încălcarea prevederilor art. 16 alin. (4);
c) începerea unei acţiuni de concentrare economică declarată incompatibilă cu prevederile prezentei legi printr-o decizie a Consiliului Concurenţei, luată conform prevederilor art. 51 alin. (2) lit. a);
d) neîndeplinirea unei obligaţii sau a unei condiţii impuse printr-o decizie luată în conformitate cu prevederile prezentei legi.
Art. 57. — Individualizarea sancţiunii în cazul săvârşirii vreuneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 55 şi 56 se face ţinând seama de gravitatea faptei şi a consecinţelor sale asupra concurenţei, după criteriile cifrei de afaceri a contravenientului şi ale cotei de piaţă deţinute de acesta, gradate pe tranşe prin norme adoptate de Consiliul Concurenţei.
Art. 58. — Dacă în termen de 45 de zile de la notificarea deciziei luate de Consiliul Concurenţei, în conformitate cu prevederile prezentei legi, agentul economic în cauză nu se conformează măsurilor dispuse de acesta, Consiliul Concurenţei îi poate aplica amenda maximă prevăzută la art. 56 ori poate cere instanţei judecătoreşti competente dispunerea uneia dintre măsurile stabilite la art. 7 alin. (1).
Art. 59. — (1) Consiliul Concurenţei, respectiv Oficiul Concurenţei, poate obliga, prin decizie, agenţii economici sau asociaţiile de agenţi economici la plata unor amenzi cominatorii în sumă de până la 250.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, calculată de la data stabilită prin decizie, pentru a-i determina:
a) să furnizeze în mod complet şi corect informaţiile care le-au fost cerute conform prevederilor art. 41;
b) să se supună controlului prevăzut la art. 42—44 din prezenta lege.
(2) Consiliul Concurenţei, respectiv Oficiul Concurenţei, poate obliga, prin decizie, agenţii economici sau asociaţiile de agenţi economici la plata unor amenzi cominatorii în sumă de până la 750.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, calculată de la data stabilită în decizie, pentru a-i determina:
a) să respecte prevederile art. 5 alin. (1), ale art. 6 şi ale art. 13 ale prezentei legi;
b) să aplice măsurile enunţate printr-o decizie luată conform prevederilor art. 51 alin. (2) lit. c).
(3) În baza deciziei Consiliului Concurenţei, respectiv a Oficiului Concurenţei, profiturile suplimentare realizate de agenţii economici ca urmare a încălcării prezentei legi vor fi confiscate şi vărsate la bugetul de stat.
Art. 60. — (1) Contravenţiile prevăzute în prezenta lege se constată de către personalul de control împuternicit de Consiliul Concurenţei, respectiv de Oficiul Concurenţei.
(2) Sancţiunile pentru contravenţiile prevăzute la art. 55 lit. b) — e) şi la art. 56 lit. d) se aplică de către personalul de control împuternicit potrivit alin. (1).
(3) Sancţiunile pentru contravenţiile prevăzute la art. 55 lit. a) şi la art. 56 lit. a) — c), precum şi amenzile cominatorii prevăzute la art. 59 se aplică de către comisiile Consiliului Concurenţei sau, după caz, de către Oficiul Concurenţei, prin decizii.
(4) Împotriva deciziilor luate în condiţiile alin. (3) se poate face plângere, în termen de 15 zile de la notificare, la preşedintele Consiliului Concurenţei, respectiv la şeful Oficiului Concurenţei, care se pronunţă prin decizie motivată.
(5) Deciziile preşedintelui Consiliului Concurenţei, respectiv ale şefului Oficiului Concurenţei, luate în aplicarea prevederilor alin. (4), pot fi atacate în faţa Secţiei de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie, în termen de 15 zile de la primirea notificării.
Art. 61. — Contravenţiilor prevăzute la art. 55lit.b)—e) şi la art. 56 lit. d) din prezenta lege li se aplică prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia art. 25—27.
Art. 62. — (1) Deciziile emise conform art.50,51 şi 55— 60 vor fi notificate părţilor în cauză de către secretariatul Consiliului Concurenţei şi vor putea fi publicate în Monitorul Oficial al României, pe cheltuiala contravenientului sau a solicitantului, după caz.
(2) La publicarea deciziilor se va ţine seama de interesele legitime ale agenţilor economici în cauză, astfel încât secretul profesional să nu fie divulgat.
Art. 63. — (1) Participarea cu intenţie frauduloasă şi în mod determinant a unei persoane fizice la conceperea, organizarea sau realizarea practicilor interzise de art. 5 alin. (1) şi de art. 6 şi care nu sunt exceptate conform prevederilor art. 5 alin. (2) sau ale art. 8 constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă.
(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la sesizarea Consiliului Concurenţei.
(3) Instanţa judecătorească poate dispune publicarea, în presă, pe cheltuiala celui vinovat, a hotărârii definitive.
Art. 64. — Independent de sancţiunile aplicate în conformitate cu prevederile prezentei legi, dreptul la acţiune al persoanelor fizice şi/sau juridice pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat lor printr-o practică anticoncurenţială prohibită de prezenta lege rămâne rezervat.
Art. 65. — Orice persoană care utilizează sau divulgă, în alte scopuri decât cele prevăzute de prezenta lege, documente sau informaţii cu caracter de secret profesional, primite sau de care a luat cunoştinţă în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, răspunde potrivit legii penale, putând fi obligată şi la repararea prejudiciului cauzat.

CAPITOLUL VII


Dispoziţii comune şi finale


Art. 66. — (1) Orice dispoziţii referitoare la concurenţă, stabilite prin legi speciale, sunt administrate de Consiliul Concurenţei şi de Oficiul Concurenţei.
(2) Reglementările adoptate de Consiliul Concurenţei şi deciziile pronunţate de acesta sunt obligatorii pentru Oficiul Concurenţei.
Art. 67. — (1) Cifra de afaceri vizată în art. 8 şi 15 este suma veniturilor realizate din vânzările de produse şi/sau din prestările de servicii realizate de agentul economic în cursul ultimului exerciţiu financiar, din care se scad sumele datorate cu titlu de obligaţii fiscale şi valoarea contabilizată a exporturilor efectuate direct sau prin mandatar.
(2) Când o operaţiune de concentrare economică are loc în modalitatea prevăzută la art. 11 alin. (2) lit. b), fie prin luare de participare la capital, fie prin cumpărare de elemente de activ, din cifra de afaceri stabilită conform alin. (1) va fi luată în considerare numai suma aferentă participării — acţiuni ori părţi sociale — sau, după caz, activelor constituind obiect al tranzacţiei.
(3) Dacă, în cursul unei perioade de 2 ani, două sau mai multe tranzacţii de felul celor menţionate la alin. (2) au loc între aceleaşi persoane fizice şi/sau juridice, ele sunt considerate ca o singură operaţiune de concentrare economică, realizată la data ultimei tranzacţii.
Art. 68. — Cifra de afaceri este înlocuită:
a) pentru societăţi bancare, instituţii de credit sau financiare şi societăţi financiare — prin a zecea parte din - valoarea bilanţului lor;
b) pentru societăţile de asigurări — prin valoarea primelor brute emise, care vor include toate sumele primite sau de primit conform contractelor de asigurări încheiate de ele sau în contul lor, inclusiv primele cedate reasiguratorilor, după deducerea impozitelor şi taxelor parafiscale percepute asupra sumei primelor sau volumului total al acesteia.
Art. 69. — În scopul aplicării prevederilor art. 8 şi 15, dar fără a contraveni prevederilor alin. (2) şi (3) ale art. 67, dacă vreuna dintre societăţile comerciale avute în vedere la aplicarea prevederilor art. 8 sau ale art. 15 face parte dintr-un grup de societăţi comerciale, pentru cifra sa de afaceri se va lua în considerare cifra de afaceri cumulată a societăţilor participante la acel grup.
Art. 70. — Plafoanele valorice, stabilite conform dispoziţiilor prezentei legi prin raportare la cifra de afaceri, vor fi actualizate periodic prin ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei, ţinându-se seama de evoluţia indicelui general al preţurilor şi tarifelor, dar la un interval nu mai mic de 6 luni.
Art. 71. — Administratorii, managerii şi directorii executivi care deţin funcţii de conducere şi de decizie ori poziţii de control, direct sau prin interpuşi la agenţi economici concurenţi, sunt obligaţi să notifice Consiliului Concurenţei această situaţie în termen de 30 de zile de la crearea ei.
Art. 72. — (1) Pentru salarizarea membrilor şi a personalului Consiliului Concurenţei se aplică, prin analogie, dispoziţiile Legii nr. 50/1995 cu privire la salarizarea membrilor şi personalului Curţii de Conturi.
(2) Personalul Consiliului Concurenţei şi cel al Oficiului Concurenţeibeneficiazădeprevederile art. 29 alin. (3) şi ale art. 33 alin. (1) din Legea nr. 40/1991, republicată în anul 1993.
(3) Personalul cu atribuţii privind preţurile şi protecţia concurenţei din cadrul Ministerului Finanţelor, atât cel din aparatul central cât şi cel din reţeaua teritorială se preia de către Oficiul Concurenţei prin transfer în interesul serviciului.
Art. 73. — (1) Prezenta lege intră în vigoare la 9 luni de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, cu excepţia dispoziţiilor care reglementează înfiinţarea şi - organizarea Consiliului Concurenţei şi a Oficiului Concurenţei, care intră în vigoare la data publicării legii în Monitorul Oficial al României.
(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă art. 36—38 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, art. 4 lit. a) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale şi orice alte dispoziţii contrare.
Art. 74.— În termen de 6 luni de la constituirea sa, dar nu mai înainte de data intrării în vigoare aprezentei legi, Consiliul Concurenţei va adopta şi va pune în aplicare regulamentele şi instrucţiunile menţionate la art. 28 alin. (2) şi (3).
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 26 februarie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.


PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NĂSTASE


Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 29 februarie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.


p. PREŞEDINTELE SENATULUI
RADU VASILE


Bucureşti, 10 aprilie 1996.
Nr. 21.

Data adoptării în Senat: 02/29/96
Data adoptării în Camera Deputaţilor: 02/26/96