Dinamica sectorului întreprinderi mici şi mijlocii din România constituie rezultanta unui ansamblu complex de condiţii şi cauze specifice precum: absenţa sectorului amintit înainte de 1990; particularităţile de natură legislativă legate de organizarea şi funcţionarea acestor întreprinderi; viteza de restructurare şi privatizare a întreprinderilor de stat.

IMM-urile reprezintă peste 99% din numărul total de întreprinderi, în majoritatea economiilor. În România această pondere se ridică la 99,6%. Cea mai mare pondere (68% din totalul IMM-urilor in 2002 şi 71% in 1997) o deţin întreprinderile care activează în sfera comerţului.

O asemenea evoluţie este comună ţărilor fost comuniste, în care, pe fondul lipsei de resurse financiare, comerţul a constituit un veritabil "magnet" pentru întreprinzatori. Motivele?!: bariere reduse de intrare, capital necesar de pornire redus, viteză mare de rotaţie a capitalului circulant şi în consecinţă, perspective de generare rapidă a profitului.

Structurile asociative ale micilor întreprinzători, pe de o parte şi marile întreprinderi, pe de altă parte îşi asumă roluri importante în stimularea dezvoltării sectorului de IMM. Incubatoarele de afaceri şi parcurile industriale sunt soluţii de certă utilitate în dezvoltarea IMM-urilor. Un pionierat în Romania l-a realizat Fundaţia Centrul Român pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii – CRIMM prin programele de concentrare a unor resurse naţionale şi europene şi finanţarea centrelor teritoriale de consultanţă şi dezvoltare a IMM.