| 5. Informațiile de piață în evaluarea întreprinderii |
Utilizarea
informațiilor de piață în evaluarea întreprinderilor trebuie făcută cu multă prudență, și deosebit discernământ,
întrucât informațiile de piață pot fi foarte înșelătoare. S-a indicat deja necesitatea de a se distinge clar între evaluarea unei întreprinderi cu număr mic de proprietari și evaluarea întreprinderilor cotate pe piețele publice de capital, cu acționariat difuz. Faptul că în cazul celor din urmă există o piață care dă permanent indicații despre valoarea întreprinderii prin cotația titlurilor de valoare ale acesteia, este compensat de neajunsul că prețurile pe piețele de valori mobiliare se stabilesc în mare măsură în raport cu interesele speculative ale operatorilor, adesea anonimi, de pe aceste piețe. Cotațiile acțiunilor
se pot, astfel, abate considerabil de la valoarea întreprinderii, și pot înregistra
mari fluctuații conjuncturale fără o legătură directă cu evoluția în fapt a
întreprinderii în cauză. |
Valoarea unor tranzacții poate da indicații derutante pentru evaluator și datorită influenței exercitate de accesul la administrarea întreprinderii. Astfel, valoarea întreprinderii în ansamblu nu poate fi determinată pe baza unor informații despre tranzacții parțiale, decât prin corectarea acestor informații. Este
general acceptat că prețul pentru deținerea controlului este considerabil mai mare
decât prețul plătit pentru un pachet de acțiuni care conferă deținătorului statutul
de acționar semnificativ (și deci o anumită capacitate de a influența deciziile
strategice), iar acesta din urmă este mai mare decât prețul plătit de către un
investitor de portofoliu în sens strict. (Spre exemplu, 10% din capitalul unei
întreprinderi poate avea semnificații diferite în funcție de distribuția celorlalte
90%, mergând de la cvasi-controlul întreprinderii, până la o cvasi-totală excludere
de la luarea deciziilor). Tot astfel, factori
de ordin afectiv pot juca un rol
important în denaturarea unor tranzacții al căror obiect îl constituie întreprinderi
care reprezintă, pentru proprietarii actuali, o "afacere de familie", sau în care sunt angajați concurenți între
care există o rivalitate tradițională. |