5. Informațiile de piață în evaluarea întreprinderii Back

Next

Utilizarea informațiilor de piață în evaluarea întreprinderilor trebuie făcută cu  multă prudență, și deosebit discernământ, întrucât informațiile de piață pot fi foarte înșelătoare.

S-a indicat deja necesitatea de a se distinge clar între evaluarea unei întreprinderi cu număr mic de proprietari și evaluarea întreprinderilor cotate pe piețele publice de capital, cu acționariat difuz.

Faptul că în cazul celor din urmă există o piață care dă permanent indicații despre valoarea întreprinderii prin cotația titlurilor de valoare ale acesteia, este compensat de neajunsul că prețurile pe piețele de valori mobiliare se stabilesc în mare măsură în raport cu interesele speculative ale operatorilor, adesea anonimi, de pe aceste piețe.

Cotațiile acțiunilor se pot, astfel, abate considerabil de la valoarea întreprinderii, și pot înregistra mari fluctuații conjuncturale fără o legătură directă cu evoluția în fapt a întreprinderii în cauză.

Valoarea unor tranzacții poate da indicații derutante pentru evaluator și datorită influenței exercitate de accesul la administrarea întreprinderii. Astfel, valoarea întreprinderii în ansamblu nu poate fi determinată pe baza unor informații despre tranzacții parțiale, decât prin corectarea acestor informații.

Este general acceptat că prețul pentru deținerea controlului este considerabil mai mare decât prețul plătit pentru un pachet de acțiuni care conferă deținătorului statutul de acționar semnificativ (și deci o anumită capacitate de a influența deciziile strategice), iar acesta din urmă este mai mare decât prețul plătit de către un investitor de portofoliu în sens strict. (Spre exemplu, 10% din capitalul unei întreprinderi poate avea semnificații diferite în funcție de distribuția celorlalte 90%, mergând de la cvasi-controlul întreprinderii, până la o cvasi-totală excludere de la luarea deciziilor).

Tot astfel, factori de ordin afectiv pot juca un rol important în denaturarea unor tranzacții al căror obiect îl constituie întreprinderi care reprezintă, pentru proprietarii actuali, o "afacere de familie", sau în care sunt angajați concurenți între care există o rivalitate tradițională.