2. Indicatorii stocurilor

Gestiunea stocurilor presupune cunoaşterea şi urmărirea continuă a situaţiei şi evoluţiei stocurilor prin intermediul indicatorilor specifici. Principalii indicatori ai  stocurilor se clasifică în:
w Indicatori ai mărimii absolute, care măsoară în unităţi naturale, natural-convenţionale sau valoric nivelul stocului
w Indicatori relativi, prin care nivelul stocului este analizat în raport cu alte variabile ale activităţii întreprinderii

Indicatorii mărimii absolute a stocurilor sunt prezentaţi sumar prin intermediul figurilor de mai jos

1.     Dacă analizăm evoluţia stocului în intervalul dintre două aprovizionări, constatăm că stocul maxim se înregistrează odată cu intrarea în stoc a produselor aprovizionate la momentul t_k  iar stocul minim chiar înainte de reaprovizionarea stocului, la momentul  t_k+1. În condiţii ideale stocul minim este egal cu 0, ultima unitate de resursă stocată ieşind din stoc exact în momentul intrării noului lot (Figura 1-a). În realitate, epuizarea stocului poate interveni cu un anumit timp înaintea intrării noului lot (ruptură de stoc, Figura 1-b) sau este posibil ca stocul să nu se epuizeze complet (Figura 1-c). Pentru intervalul de reaprovizionare în cauză, stocul mediu se determină ca medie aritmetică simplă:

unde S = stocul mediu, S_max = stocul maxim şi S_min = stocul minim.