| 1. Clauze uzuale privind obiectul contractului |
Natura mărfurilor contractate se
precizează prin denumirea comercială uzuală ca și prin unele caracteristici.
Procedeele cele mai frecvente sunt de a înscrie în contract:
| w produsul văzut, cu
referire la dată și împrejurare; w conform mostrelor sau eșantioanelor. Se operează cu mostre calitative (la țesături, hârtie, piele, cereale, bumbac etc.), modele (la îmbrăcăminte, jucării, mobilă etc.) sau eșantioane; w referirea la reproduceri fotografice din prospecte și cataloage însoțite de descriere, caracteristici și coduri; w marca de fabrică sau comerț - ce indică proveniența produsului și nivelul calității, egal sau superior celui specific fabricantului; w marca de calitate acceptată de mai mulți producători, asociații și organisme de standardizare. Ea constituie o garanție privind nivelul calității produselor ce o poartă, natura materiilor prime și a procedeelor de fabricație; |
w clase de calitate sau
standarde așa cum sunt definite de institute de specialitate, organisme de stat sau
bursele de mărfuri. La burse se operează curent cu standarde definite și acceptate
pentru bumbac, cafea, zahăr, cereale, cauciuc. Pentru o serie de produse alimentare,
organisme statale stabilesc clase de calitate (de exemplu: la unt, lapte, brânzeturi, ouă
etc.); |
Codurile comerciale prevăd
că în cazul în care produsul este doar denumit, fără specificarea calității,
furnizorul are obligația de a livra produse de calitate mijlocie (obișnuită).
Cantitatea
mărfurilor. Determinarea
cantitativă se poate realiza în contract prin unități de măsură după sistemul
metric (sau alte sisteme acceptate) ca și prin modalități comerciale obișnuite:
bucăți, duzină, saci, baloți, lăzi, container, camion. În cazul precizării
greutății este obligatorie menționarea, pentru unele produse, a condițiilor în care
s-a făcut cântărirea: umiditate atmosferică, tipul balanței.