Un management corespunzător al fluxului de numerar, impune:

w alegerea cu grijă a acelor furnizori care onorează prompt comenzile făcute, permiţând desfăşurarea activităţii firmei comerciale cu stocuri minime;

w organizarea colectării operative a contravalorii mărfurilor vândute, asigurând o perioadă minimă de recuperare a creanţelor, pentru a evita riscul deficitului de lichiditate; de regulă, o bună gestiune financiară constă în apropierea duratei creditului acordat clienţilor de cea obţinută de la furnizori;

w accelerarea şi simplificarea operaţiilor de efectuare a plăţilor şi încasărilor, concomitent cu proiectarea unui sistem informaţional simplu şi eficient aferent fluxului de numerar;

w comprimarea la minim  a duratei ciclului cumpărare - plată - vânzare - încasare.

În întreprindere trebuie să se întocmească, pe de o parte lista debitorilor şi pe de altă parte cea a cheltuielilor făcute. Problemele legate de fluxurile de numerar nu au drept cauză doar întârzierile la plată, ci adesea şi declinul vânzărilor.

O modalitate simplă şi eficientă de planificare a fluxurilor de numerar o constituie considerarea încasărilor ca ancoră. Dezavantajul acestei metode constă însă în aceea că duce automat la reducerea unor categorii de cheltuieli care ar trebui să crească, în condiţiile în care vânzările se leagă de o serie de variabile precum: ambianţa magazinului, îngrijirea mijloacelor auto etc. Lipsa lor afectează şi mai mult imaginea firmei, amplificând eşecul. Metoda este însă indicată în perioadele critice ale afacerii.

O altă metodă utilă managerului este şi cea a pragului de rentabilitate, respectiv prin determinarea volumului vânzărilor dincolo de care activitatea firmei comerciale devine profitabilă.