Găsirea banilor este problema clasică şi constantă a  întreprinderilor. Spre deosebire de firmele din industrie, care sunt capital intensive, necesitând o finanţare bazată pe datorii pe termen lung, cele din comerţ sunt muncă intensive şi generează fluxuri masive de numerar. Majoritatea datoriilor provin din surse de împrumut pe termen scurt, până la un an de zile, iar destinaţia o reprezintă cu precădere capitalul de lucru (activele circulante). Ponderea cheltuielilor fixe, în acest caz este de regulă scăzută, iar fluxurile de numerar generate dau posibilitatea, în mai mare măsură, îndeplinirii obligaţiilor la termen.

Previziunea şi monitorizarea fluxurilor de numerar sunt de importanţă crucială pentru toate întreprinderile, erorile constituind una din cauzele majore ale colapsului în rândul acestora. Această realitate întăreşte ideea, frecvent subliniată că „disponibilul bănesc este cel mai important activ pe care se sprijină o afacere mică“.

Disponibilităţile băneşti ale unei afaceri în curs se pot calcula pornind tot de la datele bilanţului contabil:

Activ = Pasiv
Active=Datorii+Capital propriu
Active fixe + Active circulante = Capital propriu + Datorii pe termen scurt+Datorii pe termen lung
Dacă: Active circulante=Disponibilităţi băneşti+Creanţe+Stocuri,   rezultă:

DISPONIBILITĂŢILE BĂNEŞTI = DATORII PE TERMEN SCURT + DATORII PE TERMEN LUNG + CAPITALUL PROPRIU - ACTIVE FIXE - CREANŢE - STOCURI

Calculul şi analiza logică arată că o creştere a datoriilor pe termen scurt, de exemplu, duce la o creştere a disponibilităţilor băneşti (dacă celelalte date rămân neschimbate) după cum achiziţionarea de active (mărfuri sau echipamente achitate) determină scăderea disponibilităţilor băneşti. Lichidităţile obţinute de firmă au însă costurile lor. Unele din cele mai avantajoase sunt creditele furnizorilor