6. Finanţarea prin factoring şi forfetare

Prin factoring se înţelege cumpărarea de către un institut de factoring (factor) de la clientul său (întreprindere furnizoare) a creanţelor acestuia faţă de alte întreprinderi (beneficiar) cărora le-a livrat mărfuri sau servicii. Firma care recurge la factoring obţine în acest fel, contra unui comision perceput de factor, în timp scurt, sumele de bani pentru produsele livrate cu termen de plată îndepărtat, elimină riscul de neplată (care trece asupra factorului) şi costurile gestionării creanţelor (sumele ce trebuie încasate de la clienţi). Finanţarea se realizează prin accelerarea circulaţiei capitalului.

Forfetarea constituie o formă de finanţare a exporturilor în cadrul căreia institutul de forfetare (Forfaiteur) preia creanţele din export pe termen mediu şi lung ale exportatorului. Serviciul este de aceeaşi natură ca şi în cazul factoringului dar aria riscului transferat şi perioada sunt mai extinse. În timp ce factorul se bazează pe contractul dintre clientul său şi beneficiar şi pe factura emisă, forfaiteur-ul cumpără cambii şi bilete la ordin deţinute de exportator (vezi schema de la pagina următoare). Servicii de factoring şi forfetare sunt oferite, în România, mai ales prin bănci.