5. Finanţarea prin leasing

Se consideră că leasing-ul are următoarele avantaje:

1.     În plan fiscal: toate cheltuielile rezultate din contractul de leasing sunt deductibile fiscal, în timp ce la finanţarea prin credite, numai dobânda este deductibilă iar la finanţarea din surse proprii este deductibilă numai amortizarea (întreprinderea este interesată să deducă din venituri cheltuieli cât mai mari pentru asigurarea unor condiţii bune de desfăşurare a activităţii, ea plătind impozit pe profit pentru partea din venituri care rămâne după deducerea cheltuielilor);

2.     În plan financiar:  leasing-ul permite finanţarea investiţiilor fără a recurge la capitaluri împrumutate sau proprii; are avantajul că nu se alterează proporţia între capitalul propriu şi cel împrumutat şi nici nu se modifică raporturile de proprietate asupra capitalului social al întreprinderii (cum este cazul recurgerii la majorarea  capitalului prin atragerea de noi investitori);

3.     În plan economic: leasing-ul este o soluţie care leagă nivelul costurilor de gradul de utilizare a mijloacelor; întreprinderea foloseşte un echipament numai atâta timp cât are nevoie   pentru realizarea unui obiectiv, după care renunţă la el şi nu mai are nici cheltuieli; în plus, întreprinderea poate avea acces la mijloacele necesare în condiţii mai puţin severe decât în cazul creditelor bancare (chiar dacă nu are garanţii colaterale suficient de mari);

Principalul dezavantaj al sistemului de leasing îl constituie costurile relativ mai ridicate; acestea acoperă şi valoarea serviciului prestat de finanţator şi de firma de leasing.